Robotul american Curiosity, aflat pe Marte de pe data de 6 august, a descoperit pe solul marțian pietre ce provin din albia unui fost pârâu, confirmând astfel ipoteza referitoare la prezența apei în trecutul planetei roșii, au anunțat joi cercetătorii de la NASA, citați de AFP.
Alte indicii despre prezența apei pe Marte au fost deja observate, dar este pentru prima dată când astfel de sedimente, lăsate de scurgerile de apă, au fost descoperite.
Sondele spațiale au realizat de multă vreme fotografii ale unor canale la suprafața lui Marte, despre care se presupunea că erau formate prin scurgerea apei, în trecutul planetei.
Imaginile transmise de Curiosity prezintă pietrișuri, pietricele și nisipuri cimentate într-un strat de roci conglomerate cu o grosime de 10-15 centimetri, datând probabil din urmă cu mai multe miliarde de ani, a declarat într-o conferință de presă William Dietrich de la Universitatea California, unul dintre specialiștii implicați în această misiune.
Acele pâraie ar fi putut să existe timp de „mii sau chiar milioane de ani”, a adăugat el.
Mărimea pietrelor – care variază de la cea a unui fir de nisip la cea a unei mingi de golf – și forma lor oferă o idee despre viteza și distanța de scurgere a acelui pârâu.
„Pornind de la mărimea acestor pietre (dintre care unele s-au desprins din rocă), putem să deducem că apa curgea cu aproximativ 0,91 metri pe secundă” și că apa avea o adâncime de circa un metru, corespunzătoare distanței dintre glezne și coapse”, a precizat William Dietrich.
„Forma acestor pietre dezvăluie faptul că ele au fost transportate, iar mărimea lor confirmă că nu au fost transportate de vânt, ci de un curs de apă”, a subliniat Rebecca Williams de la Planetary Science Institute din orașul Tucson (Arizona), membră a echipei de cercetători care coordonează misiunea Curiosity.
Forma rotunjită a anumitor pietre indică faptul că au fost transportate pe distanțe lungi, de pe înălțimile unui bazin, de unde pornește un canal denumit „Peace Vallis” care se întâlnește cu această scurgere aluvială.
Abundența de canale în acest bazin i-a determinat pe savanți să creadă că aceste scurgeri de apă erau continue sau repetate pe parcursul unei perioade îndelungate, nefiind ocazionale sau durând doar câțiva ani, afirmă oamenii de știință americani.
Ei consideră că roverul Curiosity se află în mijlocul unei rețele de foste pârâuri și râuri.
Cercetătorii vor putea să folosească instrumentele de la bordul robotului Curiosity pentru a determina compoziția chimică a acestui strat de roci conglomerate, ce ar putea să dezvăluie mai multe informații despre caracteristicile mediului umed în care s-au format acele sedimente.
Descoperirea a fost făcută într-un punct aflat la nord de craterul Gale, pe ecuatorul marțian, la poalele muntelui Sharp, un munte înalt de 5.000 de metri ce se află în interiorul craterului și care este destinația finală a robotului Curiosity.
Curiosity a studiat prima bucată de rocă marțiană la începutul săptămânii, mai ales pentru a-și testa brațul robotizat, iar apoi și-a reluat drumul pentru a ajunge la Glenelg, o zonă interesantă din punct de vedere geologic, aflată la intersecția a trei tipuri diferite de structuri geologice.
NASA speră să descopere acolo roci interesante de analizat și să efectueze primele foraje în solul marțian.
Destinația finală a robotului Curiosity este Muntele Sharp, aflat la o distanță de opt kilometri de punctul său de plecare. Pentru a parcurge acest traseu, robotul va avea nevoie de cel puțin trei luni, întrucât roverul străbate circa 100 de metri pe zi.
Curiosity, care a costat 2,5 miliarde de dolari, reprezintă prima misiune de astrobiologie lansată de NASA, după succesul sondelor marțiene Viking din anii 1970, fiind, totodată, cel mai sofisticat și mai performant laborator științific robotizat trimis vreodată de pământeni pe o altă planetă.
