Roata

Circulă, prin grația internetului, o listă conținând 284 de nume pe care Ion Lazu a trimis-o spre consultare în vederea realizării unui Memorial al scriitorilor arestați de „regimul roșu” pe considerente, desigur, politice. Intenție mai mult decât stimabilă, deși criteriile includerii în onorantul tabel se diluează rapid, alunecând de la încarcerare, arestare, anchetare, la greu definibila „agresare de Regim pe motive politice”. Prestigiul, solemnitatea și însăși rațiunea unui astfel de Memorial se întemeiază înainte de orice pe dimensiunea suferinței și exemplaritatea destinului propus spre neuitare.
Ce-i aia „agresare”? Va fi fost ori nu „agresat” indo-europenistul Th. Simenschy când, în 1948, l-au dat afară de la catedra universitară, fiind trimis contabil la o GAC? Probabil că, stricto-senso, nu, în vreme ce nea cutare, pocnit de un milițian fiindcă a ieșit din rând la defilare, poate avea pretenția să i se sape numele în marmura Memorialului! În listă îl aflăm, deschizător de capitol, pe Nicolae Labiș. De ce oare? Poetul de la Mălini a avut un sfârșit tragic; îl îndreptățește automat la asumarea statutului de persecutat politic, pus în același rând cu Steinhard, Nichifor Crainic, I.D. Sârbu, Traian Chelariu, Mihai Ursachi? Inițiatorul Memorialului își însoțește tabelul cu două întrebări: 1 – cei de pe listă sunt scriitori?; 2 – au fost încarcerați, anchetați, arestați, agresați? De unde se vede mai întâi că Ion Lazu nu-i deloc sigur de apartenența respectivilor la breasla scriitorilor și… nici că au avut de suferit sub „regimul roșu”. Deocamdată, tatonează, solicită consultări, întreabă – că întrebarea moarte n-are.
Așa se face că, în lunga listă, întâlnim nume de calibrul lui… Titus Popovici. L-am cunoscut, l-am prețuit, dar… ce să caute Titus printre represați, că nu l-au agresat decât cel mult țânțarii Deltei, la pescuit? Este de-a dreptul ciudată această nesiguranță (ori chiar absență) a criteriilor, câtă vreme basarabeano-olteanul Ion Lazu este un scriitor cam de vârsta mea, cu o operă diversă, binișor constituită, mereu prezent în avantposturile frământărilor literare – și, în consecință, n-are cum să nu știe cine-i condeier și cine nu-i, după cum se cuvine să cunoască prea bine avatarurile destinelor scriitoricești fracturate. Aș înțelege ezitările și îndoielile în cazul unui tinerel intrat de curând în câmpul literelor, nici într-un caz pe acelea ale unui născut în 1940.
Tabloul rezistenței scriitoricești române, atâta cât a fost și cum a fost, nu poate fi tratat otova și total din afara chestiunii, chiar în interiorul aceleiași categorii existând grade și scări diferite ale suferinței. Dac-o banalizăm prin coborârea ștachetei la cine știe ce tristeți post-politizate, Memorialul se va preschimba într-o simplă condică de reclamații! De altfel, dacă dăm credit confesiunilor lui I. Lazu, s-ar putea propune el însuși pentru un al doilea Memorial, întrucât l-a agresat și marginalizat regimul post-revoluționar: „în această tranziție prelungită la nesfârșit, noi toți, scriitorii și ceilalți creatori de valori spirituale, am fost împinși, cu mic, cu mare, la margine: cu răceală și fără echivoc, dimpreună cu operele noastre…”
Nu spun că n-ar avea dreptate! Întorcându-ne la lista propusă, să constatăm că lipsesc sumedenie de nume, după cum altele prisosesc. Multe nici nu știi ce vânt le-a adus în pagină. Într-o astfel de inițiativă, n-au loc ambiguități și aproximații, iar autorul propunerii a pornit-o câș, încercând să reconstituie din surse și mărturii diverse o listă de mult existentă, fermă și incontestabilă. A alcătuit-o chiar… Securitatea, pentru uzul unei Plenare a CC al PCR. Figurează acolo 257 de nume (scriitori, critici literari, ziariști, publiciști, redactori etc.), cu toate elementele personale de identificare, data arestării, acuzația, condamnarea, punerea în libertate ș.a. Nesfârșitul tabel a fost publicat încă de acum doi ani, în Colecția „Biblioteca de istorie” a Editurii „Nemira”. Câtă strădanie la I. L. ca să redescopere… roata! Dacă n-o fi vrut, pur și simplu, să se afle în treabă…