Rezistă cineva?

Două sunt subiectele pe care voiam să le abordez în acest articol, cel principal fiind legat de titlul de astăzi, ideea fiind că în condițiile astea absolut nepământene în care se desfășoară competițiile, echipele joacă un fotbal parcă tot mai apatic, fotbaliștii par cu gândurile la plajă, la cluburi, la gagici, la mașini, la orice altceva în afară de fotbal. Vorbesc de fotbaliștii adevărați, aia profesioniști, cu contracte demuncăsolide, cu salarii mari sau chiar enorme, plătite întotdeauna la secundă, nu cu 5 luni sau 3 ani întârziere… și atunci doar dacă patronul n-a înfundat între timp bulăul!, de fotbaliștii adevărați care au toate taxele și cotizațiile plătite la zi, adică și sănătatea, și asigurările de toate alea (inclusiv dacă se zgârie nițel la piciorul ăla cu care dă golurile!), de fotbalul profesionist adică, în care toate drepturile și obligațiile sunt prevăzute în contracte perfect legale și a căror respectare la sânge este de la sine înțeleasă. Ei bine, până și în fotbalul ăsta pe deplin funcțional și coerent, de la o vreme se produc fenomene aparent lipsite de noimă, dincolo de scorurile care și ele au luat-o razna, cu vreo două sau trei excepții cam toate echipele europene de top jucând absolut imprevizibil și producând scoruri de-a dreptul suprarealiste. Vă întreb, bunăoară, cum o fi făcut Sahtior Donețk de a bătut-o pe Real la Madrid, pentru cala numai o săptămână distanță să ia 6 bucăți la ea acasă, ba încă și fără să reușească să o bage măcar o singură dată în ațe, după ce la Madrid dăduse 3!? Ceea ce se petrece la echipele din Champions’ League, teoretic spumamondială aacestui sport, adică 32 de echipe tot una și una, este îngrijorător la maximum. Se vorbește de apatia lui Messi, de dezinteresul lui Neymar sau M’Bappe, de lipsa de formă a lui Kroos sau Modrici, chestiuni care se văd cu ochiul liber. Dincolo de astea, vedem îmbolnăviri de COVID-19 și accidentari pe bandă rulantă, încât ai crede că bărbații de al’dat’ din fotbal au lăsat acum unor ființe cu grave probleme fizice în ansamblu. Cert e că deranjamentul mental global se transpune și în plan fizic, lucru pe deplin explicabil. Cred că dacă demența planetară generată de pandemie mai durează mult, ne vom mira văzând fotbaliști care reușesc să încheie un meci cu durata normală. Vom ajunge să efectuăm câte 15 – 16 schimbări pe meci la fiecare echipă? Nu vă grăbiți cu răspunsul, că nici ăștia 5 de acum nu păreau o alternativă plauzibilă acum doi ani!