Rezervele lor, rezervele noastre

Se știe că jucătorii de rezervă, atunci când prind un loc în echipă, pârjolesc gazonul din dorința de a se impune în ochii selecționerului (sau antrenorului, dacă vorbim de echipe de club). Mi-a fost dat, alaltăseară, să văd în direct o nouă confirmare a acestui mare adevăr. Din nefericire, echipa căreia i s-a întâmplat minunea e chiar Franța, vicecampioana mondială și totodată primul nostru adversar (ba și cel pe care îl considerăm cel mai lesne abordabil!) la turneul final care se apropie. Adversarul, un Ecuador pe care oricât l-ai desconsidera, nu poți să nu observi că vine din America de Sud, deci are toate calitățile zonei, îți poate pune probleme, oricât de amical ar fi meciul și oricât de vicecampioană mondială ai fi. Ceea ce s-a și petrecut, cel puțin preț de o repriză, atât cât Franța a jucat cu echipa de bază și nu a reușit altceva decât să nu primească gol. Că ocaziile mari le-a avut Ecuadorul. Ei bine, după pauză, am văzut jucând pentru Franța niște rezerve care, pe lângă că te făceau să uiți de Ribery, îți mai dădeau și frisoane, la gândul că s-ar putea să te trezești avându-i adversari. Ideea e cu atât mai terifiantă cu cât din lotul încropit de Pițurcă greu îmi imaginez care ar putea fi cei 11 titulari, nicidecum că ar mai fi loc și de rezerve, întrucât exceptându-i pe Lobonț, Chivu, Raț și desigur Mutu, toți ceilalți cu greu ar putea fi titulari pe la vreo echipă de liga a II-a din Franța. Adevărul ăsta cumplit, anume că rezervele lor sunt de „n” (+1!) ori mai bune decât titularii noștri ar trebui dacă nu să le dea tuturor (fotbaliști, selecționer, federali) insomnii, atunci măcar să-i mai domolească din declarațiile mai mult decât imbecil-optimiste. E jale, e prăpăd, iar ei deja socotesc vreo 3 puncte ca și câștigate cu Franța, plus altele vreo 3 de la cine-o da Domnul. Timp în care, pe lângă că avem 7 titulari cu față de rezerve second hand, ni se mai termină și ăia cu care nu ne-ar fi spaimă și rușine să intrăm în teren: după ce s-a schilodit Coman în urmă cu vreo cinci zile, iată că și Lobonț îi calcă pe urme. Situație în care iată că se justifică și prezența lui „Guriță” Contra la lot: cică într-un meci al lui Getafe cu Atletico ar fi intrat în poartă în minutul 62 și până la sfârșit n-a luat gol! Bagă-l, Piți, de la început în poartă, că poate îi năucim de tot pe adversari!