Revoluționar sucevean, informator al Securității

Primul nume de pe lista parțială cu numele revoluționarilor ale căror dosare au fost trimise în instanță de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor fostei Securități este cel al suceveanului Gheorghe Aanei, în vârstă de 63 de ani, originar din Dolhești. La începutul acestei luni, CNSAS a trimis în instanță dosarele a peste o sută de posesori de certificate de revoluționar care au făcut parte din aparatul de represiune ceaușist.
În ultimii douăzeci de ani, Gheorghe Aanei a făcut parte din rândul revoluționarilor, a beneficiat de avantajele oferite acestora prin lege și nu a spus o vorbă nimănui despre trecutul său de informator, care astăzi l-a ajuns din urmă.
Ca absolvent al facultății de filologie, specializarea limba română-limba franceză, Gheorghe Aanei a lucrat circa un an și jumătate ca profesor de limba română în Suceava, la Brăiești, apoi a plecat în București, unde s-a angajat ca recepționer la hotelul Intercontinental. Aici a fost racolat de fosta Securitate și transformat în informator.
În decembrie 1989 a ieșit în stradă și ulterior a primit certificat de luptător în Revoluția din Decembrie 1989.
Contactat, ieri, telefonic, profesorul Aanei ne-a spus că a contestat decizia Curții de Apel București prin care a fost calificat ca informator și că așteaptă cu încredere rezultatul recursului pe care l-a făcut la Înalta Curte de Casație, motivând că notele sale informative nu au făcut rău nimănui și că, dimpotrivă, el a fost cel urmărit de fosta Securitate.
„Am dat note informative, nu zic nu, dar asta era obligație profesională, toți trebuia să facem asta, eram obligați prin legea 23, dar notele date de mine nu au făcut rău nimănui. Chestiunea este alta decât spune CNSAS, eu la serviciu am fost de trei ori retrogradat pentru că nu dădeam note informative cum trebuie, ultima oară am fost retrogradat la magazie și urmau să ceară să mă evacueze de tot de la Inter”, ne-a spus Gheorghe Aanei.
„Când securistul era mulțumit, îmi spunea Gicone”
Acesta a precizat că a fost racolat de Securitate după câțiva ani după ce s-a angajat la Inter și că din propriul său dosar a aflat că a fost, la rândul său, urmărit și că a fost turnat chiar de foști colegi de muncă, dar că aceste turnătorii „nu au făcut nici un rău”. Este nemulțumit că acum este judecat „după referatele unor ofițeri de securitate și ale unui jurist de la CNSAS”, „după vorbele lor și nu după faptele mele”. „Eram un pârlit de recepționer, ce știam eu? Ei știau tot, la mine era doar un fel de verificare, așa cum faceți dumneavoastră, ziariștii, cu sursele, nu? Pentru mine securistul era o teroare, venea acolo, pe față. Când era mulțumit îmi spunea Gicone, când era supărat îmi zicea tovarășul Aanei. Spun că am instalat aparatură de ascultare la clienți, dar eu aveam acces la aparatura de ascultare? Nici nu puteam să-mi părăsesc postul. Ei știau totul despre clienți, nu trebuia să le mai spun eu”, a afirmat Gheorghe Aanei.
Acum, susține că printre angajații de la Intercontinental erau și securiști sub acoperire, care își primeau solda de la instituția de represiune la care lucrau, dar că el nu s-a numărat printre aceștia. Nu i se pare paradoxal ca un fost colaborator al Securității să aibă și certificat de revoluționar, ba chiar acuză CNSAS că face oamenilor rău, „aproape mai rău ca Securitatea”.
„Eu m-am luptat ca ei (n.r. angajații CNSAS) să-și ia salarii de-ți stă mintea în loc pentru ca un jurist să ia fragmente din referatele domnilor securiști și să mă judece pentru asta? Ce o să spună cei care mă cunosc? Familia mea nu știe nimic, și așa are necazuri cu mine pentru că sunt bolnav de fibroză pulmonară, de ce să-i mai necăjesc și cu asta? Ce vor spune fratele meu de la Putna, celelalte rude ale mele din Suceava, când vor citi în ziar că am fost turnător la Securitate?”, se întreabă, după 20 de ani, profesorul Gheorghe Aanei.
Ca revoluționar, Gheorghe Aanei primește de la stat „Indemnizație de recunoștință”
El mai spune că în decembrie 1989 a ieșit în stradă „cu toată sinceritatea” și că după Revoluție nu a mai avut nici o tangență cu fosta Securitate sau cu serviciile speciale, că a încercat să uite trecutul și s-a acomodat cu noul statut de luptător în Revoluția din Decembrie 1989. A ieșit la pensie ca o persoană respectabilă, în baza legii speciale care conferă revoluționarilor dreptul de a se pensiona cu cinci ani înainte de împlinirea vârstei standard.
De câțiva ani, este și beneficiarul „Indemnizației de recunoștință”, acordată de statul român celor care și-au riscat viața în Revoluție. Tot ca luptător în Revoluție, este scutit de la plata taxelor pentru serviciile publice, a impozitului pentru locuință și teren, are medicamente gratuite și 12 călătorii pe an la clasa I.
Ne-a spus că nu a uzat de celelalte drepturi conferite de lege revoluționarilor – sporuri speciale la salariu, dreptul de a-și cumpăra sau închiria cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat un spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, subvenție de stat egală cu 50% din dobânda aferentă unui credit bancar de până la 20.000 de euro, contractat pentru cumpărarea unei locuințe, și nici de atribuirea în proprietate a unei suprafețe de 10.000 mp de teren extravilan și 500 mp de teren intravilan pentru locuință.
„Am demontat toate acuzele care mi s-au adus, deși mi-am obținut cu întârziere dosarul meu și nu am putut să mă apăr corespunzător la prima instanță. Nu am fost turnător, am dat niște note informative despre străini, care nu au făcut rău nimănui”, ne-a mai spus profesorul Aanei.