Fie că vorbim despre Facebook, Twitter, Hi5, Noi 2, Netlog, sau alte site-uri de profil, noua generație (și nu numai) pare de-a dreptul “dependentă” de ‘socializare’, dar nu “Socializarea” care presupune comunicare verbală, întâlniri, povestiri, colaborări, parteneriate în scopuri interactive, ci anume procesul caracterizat de “photo-sharing”, “comunicare virtuală pe chat”, “skype”, “like-uri la fotografii”, și multe, multe “comment-uri” și “private messages”. Practic a devenit primordială existența online; mai mult decât atât, o viață socială activă te face cu mult mai popular. Fotografiile frumoase se transformă în adevărate pictoriale, sau ședințe foto elaborate din ce în ce mai numeroase și mai complicate….iar shakespearian-ul “A fi sau a nu fi”, se transforma astăzi în ”A fi sau a nu fi pe Facebook”. Nu ești, nu ai cont, nu exiști.
Nu poți respira, citi o carte, viziona un film în confortul căminului propriu sau la cinema, că trebuie să împărtășești asta cu toți prietenii, membri ai aceleași rețele de socializare, chiar dacă în fapt nici nu-i cunoști. Cuvântul “prieten” capătă conotații semnificative, pierzând din sensul de altădată. Astfel, prieten înseamnă membru al unei rețele, cu afinități concrete în a da “like”, a posta pe “wall” lucruri cât mai interesante, mai speciale și inedite. Să nu mai spunem că a merge la teatru, la operă nu mai reprezintă un scop în sine, lanțul causal îmbogățindu-se. Prin urmare “Merg la Teatru, operă, operetă, să postez noile activități pe Facebook în rubrica ’momente speciale’ pentru ca prietenii mei să vadă ce viață activă am” – aviz amatorilor de presă “mondenă’, care știu la ce mă refer.
E adevărat că astfel contabilizăm mai bine activitățile din viața de zi cu zi, dar e greșit s-o facem în comparație cu viața celorlalți, sau nu neapărat greșit, cât agasant. „Eu de ce nu am fotografii mai frumoase, activități mai interesante, o mașina mai spectaculoasă, un job cu mai multe beneficii”.
Nu e suficient că traversăm perioade în care stresul și sursele de stres sunt la tot pasul, ne mai antrenăm și noi în crize existențiale care nu-și au rostul, și asta pentru un Profil Virtual, care nu ne definește nici măcar un sfert ca Oameni, ca entități care evoluează, învață, trăiesc și se dezvoltă într-o comunitate reală, cu Oameni reali. Ne cramponăm în situații și conflicte virtuale, când în definitiv, stăm în fața calculatorului ore, zile, luni, pentru a personaliza un profil, nu pentru a ne anima propria viață.
Până la urmă orice situație e “normală”, atunci când se respectă anumite limite și atunci când noi deținem echilibrul asupra ei. Și nu invers.
Și ne mai miră faptul că apar filme SF în care tehnologia conduce oamenii. Cum altfel, când noi i-am acordat această “libertate’, “personalizând-o”!
Cât despre situația economică a întregului mapamond…? Nu mai este de interes personal, nici măcar național. Dacă o parte a mass-media se transformă în presă tabloid, cu bârfe și scandaluri, unde să mai încapă pe paginile de ziar știrile despre criza economică? Avem fotografii cu fete frumoase și goale, la propriu și la figurat, evenimente cu Miss și Mister, cântece și petreceri cu lăutari… Mai are rost să ne încărcăm cu probleme “globale’, care sunt atât de extinse încât nici nu are rost să ne mai batem capul? Și ne mai și supăram când vine câte un “intelectual” și ne spune că “Ești ceea ce citești”.
Anca BOGHIAN
