Esplanada din centrul municipiului Suceava se află pe o bogată rețea de drenuri și canale care ar trebui să asigure colectarea apelor subterane din perimetrul Casei Culturii și menținerea stabilității terenului. Schițe și hărți din anii ’70 referitoare la subteranul zonei centrale arată că aceste canale au fost în legătură cu cele din Parcul Șipote, realizate pentru stabilizarea versantului de est al orașului și consolidarea terenului din zona Cetății de Scaun. Din studiul geotehnic reiese că adâncimea pe care masivul de pământ alunecă este de circa 6-7 metri. Ca soluție de consolidare s-a optat atunci pentru drenuri ranfort la o adâncime de 8-10 m, cu lungime de 50 m, intercalate între lucrări de drenaj aflate la o distanță de 27-30 m, ranforți intermediari de susținere, la distanță de 13,50 sau 19 m între ei, drenuri de asanare forate orizontal din căminele terminale și contrabanchetă în zona canalului colector.
În anii 1981-1982, în zona centrală a orașului s-a produs o ridicare a nivelului hidrostatic, care a afectat subsolul al doilea al Casei de Cultură. Specialiștii de atunci au realizat un dren perimetral din chesoane, cu foraje orizontale absorbante (echipate cu filtre), care deversau în zona Șipote. Centura de 4 chesoane din jurul Casei de Cultură, care dirijau tot printr-un astfel de sistem apa către pârâul Șipote, a rezolvat pe moment problema, dar în anii ‘90 s-a constatat o nouă ridicare a pânzei freatice în zona magazinului „Bucovina” și în zona centrală.
Unul dintre inginerii care au lucrat la proiectarea soluției de remediere, Hermann Fazekaș, acum în vârstă de 84 de ani, ne-a explicat cum s-a procedat. Potrivit inginerului Fazekaș, pentru eliminarea apei s-a optat pentru un sistem de drenuri în evantai, realizat prin foraj orizontal: o ramură merge de-a lungul străzii Nicolae Bălcescu până în zona Colegiului Național „Ștefan cel Mare”, cel mai afectat de creșterea nivelului apei. Acolo există un cheson, din care s-au săpat mai multe ramuri, ca spițele de la o roată, orientate la aproximativ 120 de grade. Altă ramură merge spre hotelul Continental – Arcașul. Interesant este că forajul s-a făcut în subteran, fără deranjarea traficului rutier. Deversarea era în zona Șipote, cu un debit de 3 l/secundă. La aceste rețele se poate ajunge prin două cămine de vizitare care se află în parcarea subterană din Centru.
Cealaltă ramură de dren a fost construită dinspre zona garajelor de la Tătărași până în zona magazinului „Bucovina”, în partea stângă, unde s-a făcut un cheson, din care s-au săpat patru ramuri de dren, dintre care una spre primărie și una spre strada Mihai Viteazul.
- „O țară nu se construiește cu proști”
Lucrările de foraj subteran orizontal, dirijat electronic, au fost realizate în 1996, de către o firmă germană, și au costat atunci 5 miliarde de lei. În zona centrală, inclusiv pe sub blocuri, s-au montat filtre protejate de conducte din granule de polietilenă, în lungime totală de 3.000 de metri. Pe clădiri au fost montați reperi pentru a monitoriza efectul scăderii nivelului apei freatice și s-au executat 42 de foraje piezometrice pentru a urmări comportarea pânzei freatice și modul de lucru al filtrelor, dar din păcate măsurători de nivel nu s-au mai efectuat din 1997. Asta în condițiile în care specialiștii au recomandat ca măsurătorile topo și măsurătorile de nivel în forajele piezometrice să fie efectuate la minimum 6 luni.
Inginerul Fazekaș, care împreună cu o ingineră de la Primăria Suceava, a fost invitat de firmă în Germania pentru documentare, spune că, la finalizarea lucrării, modul în care românii trebuiau să întrețină rețeaua de drenuri a fost stipulat în detaliu. Astfel, la fiecare 6-12 luni, trebuia să se facă o spălare chimică a conductelor de filtrare. Potrivit lui Herman Fazekaș, fiecare coloană de dren avea o fișă tehnică și se urmărea cu atenție ce fel de apă ajungea în drenuri (din rețeaua de apă, de canalizare, pluvială etc.). „Scoteam apa și o dădeam la laborator pentru a vedea din ce rețele se pierde apă”, a relatat inginerul.
Acesta a subliniat, de asemenea, buna pregătire profesională a celor care lucrau în domeniu. „Noi am făcut carte, am făcut matematică, am învățat de ne-a luat dracu’. Ne plăcea, când ne întâlneam, ne dădeam unul, altuia probleme de matematică de rezolvat. Știam temperatura apei freatice, porozitatea terenului, granulometria, adâncimea pânzei freatice, suprafața de alunecare… Acum s-a pierdut toată această parte științifică”, deplânge specialistul scăderea nivelului de instruire a specialiștilor, concluzionând: „O țară nu se construiește cu proști”.
La acest moment, nu știe nimeni dacă drenurile din zona centrală mai sunt funcționale deoarece de la darea în funcțiune, în 1996, nu s-a ocupat nimeni de întreținerea lor și este posibil să fie colmatate, ceea ce ar avea impact atât asupra infrastructurii de la suprafață, cât și asupra stabilității versantului de nord.
Inconștiența, incompetența, eterna lipsă a banilor, interesele dezvoltatorilor imobiliari – separat sau toate împreună au făcut ca 30 de ani autorităților să nu le pese de riscul ca toată zona centrală să se transforme în mlaștină.
- Primăria promite expertizarea rețelei subterane de drenuri
În al 12-lea ceas, surparea unei porțiuni de asfalt, în fața Teatrului „Matei Vișniec”, a adus în atenție ceea ce se întâmplă în subteranul orașului. Chiar dacă între avaria menționată și rețeaua de drenuri nu este nici o legătură, viceprimarul Dan Ioan Cușnir și-a exprimat interesul pentru realizarea unei radiografii a stării de fapt.
El a declarat, luni, că deja a avut loc o întâlnire între specialiștii din primărie și cei de la ACET pentru a stabili o inventariere a stării drenurilor și pentru a se realiza decolmatarea, acolo unde va fi cazul. „La ACET au un utilaj pentru decolmatare, apoi vom căuta soluții pentru descărcarea apei din drenuri”, a afirmat viceprimarul Cușnir.
Deocamdată nu există o evaluare de costuri pentru expertizarea sistemului de drenare, curățarea chesoanelor și a filtrelor, la 30 de ani de la darea lor în folosință, însă administrația locală pare decisă să rezolve problema, lucru nu tocmai ușor, având în vedere că despre documentele de atunci doar inginerii vârstnici mai știu ce conțineau. Aceasta a fost, de altfel, și soluția la care a apelat primăria pentru a da de urma drenurilor și chesoanelor din centrul orașului. Memoria foarte bună, experiența și pregătirea profesională fac astfel ca inginerul Hermann Fazekaș și colegii săi, din păcate tot mai puțini, să fie o adevărată comoară pentru oraș.
