Da, da, ești mămică și știi ce ar fi mai bine să faci în relația cu copilul tău. Doar că… n-ai răbdare. De unde să o iei? De unde… ai pierdut-o. Primul pas: identifică sursele de stres din viața ta.
Fii conștientă că deși lipsa răbdării se manifestă de cele mai multe ori în relație cu copilul tău, sursele de stres care conduc la asta s-ar putea să nu aibă legătură cu el.
Poate ești stresată fiindcă… nu ai timp. Ca mulți alți oameni, de altfel. Principiul pe care îl consider util atunci când vrem să facem schimbări e similar aceluia din schimbarea dietei. Așa cum înainte de a introduce o dietă nouă (cu scopul de a slăbi, firește) ții un jurnal a ceea ce consumi în mod obișnuit și abia apoi vezi ce, unde și cum trebuie modificat, și când vrei să introduci mai mult timp (citește organizare și eficiență) e util să ții un jurnal a ceea ce faci în mod obișnuit cel puțin o săptămână. Da, sigur, pentru a scrie în jurnal îți trebuie timp… în plus! Dar te asigur că merită, fiindcă doar așa ai șansa să descoperi concret ce anume faci 24 de ore din 24. Poate descoperi că faci cumpărături pe ultima sută de metri de fiecare dată când te întorci acasă, în loc să le faci o dată pe săptămână dacă stabilești în avans ce vrei să gătești în săptămâna respectivă. Sau că îți ia câteva ore să calci lenjeriile fiindcă așa făcea și mama ta, dar s-ar putea ca în dinamica familiilor de azi să fie mult mai esențial să stai de vorbă o oră în plus cu copilul tău, decât să îi oferi luxul de a dormi într-o lenjerie proaspăt călcată (în locul uneia neșifonabile!). Sau că speli tu copilul de fiecare dată în loc să îl înveți să-și facă baie singur. Sau că te chinui să aranjezi toate jucăriile pe raft, când ele pot să stea într-o cutie. Sau că strângi totul după copil, în loc să îl înveți pe el. Sau că nu-ți plătești încă facturile online, deși ai putea.
O altă sursă de stres, în principal pentru mămici, e aceea că nu mai au timp de ele. Posibil să fie și cazul tău. Dacă tânjești după o manichiură făcută la salon sau spui de două luni că trebuie să te tunzi, dar încă nu ai ajuns să o faci, sau nu ai terminat nici acum cartea începută cu trei luni în urmă – firește că nu mai ai răbdare cu copilul, și asta cred că doar o mamă poate înțelege. Așa că fă-ți timp și pentru tine. Lasă copilul la locul de joacă cât ai programare la tuns, fă-i și lui unghiile și ia cartea cu tine la supermarket s-o citești cât stai la coadă. Sau tundeți-vă împreună, cheamă manichiurista acasă și pune-ți copilul să-ți citească în timp ce tu faci mâncare. Fii creativă și găsește soluții astfel încât să ai grijă și te tine. Ca să nu mai fii stresată pe el. Că nu e el de vină că tu umbli cu părul vâlvoi.
Alții însă… s-ar putea să fie. Dacă șeful te enervează, colega te „sapă”, mama ta e bolnavă, tu te cerți cu soțul și locuiești cu soacra – cum să mai ai răbdare cu copilul? Chiar dacă e al tău și îl iubești cel mai mult pe lumea asta. Firește, e destul o singură variantă. Și în primul rând, atunci – în timpul real în care interacționezi cu copilul tău – întreabă-te și fă diferența: ești nervoasă pe el sau ești nervoasă pe altcineva sau chiar pe tine? De multe ori, nu copilul este sursa. Copilul este cel care doar umple paharul, de cele mai multe ori, la sfârșitul unei zile întregi de muncă și… stres. Dacă descoperi că ești inconsecventă în motivele pe care le invoci atunci când îl cerți, înseamnă că nu ele sunt „adevăratele motive”. Dacă în general nu te deranjează că găsești firimituri pe masă după ce el a mâncat, dar într-o zi îi faci scandal pe tema firimiturilor, recunoaște că erai nervoasă… dinainte.
Iar dacă sunt lucruri care te deranjează în mod repetat la copilul tău, modul cel mai eficient de a-i transmite acest lucru este atunci când ești calmă și, dacă se poate, chiar când acel lucru nu s-a întâmplat încă (ca să ai șanse să rămâi calmă). Dacă îi spui în timp ce încerci să afli ce rufe trebuie puse la spălat „Mă deranjează / nu îmi place că îți amesteci hainele curate cu cele purtate” – ce ton crezi că va avea vocea ta?
