Relativ bine. Absolut relativ

La cât de timorat era Hagi la interviul de după meciul cu Slavia, părea că reporterul era examinatorul iar antrenorul Stelei nu prea căzuse pe subiect. Știa că în același timp cineva intră in direct pe la emisiuni televizate și cine mai știe ce poate debita… Însă pentru furatul căciulii nu prea are atenuante. A cataloga joc bun ceea ce a jucat Steaua la Praga înseamnă izolarea într-o lume paralelă, unde posesia și dorința țin loc de ocazii sau goluri. După cum mi se pare simplistă reacția unora, cum ar fi a unuia dintre comentatorii partidei, care, la o reușită oarecare a lui Bădoi sau Iacob, a spus că “avea dreptate cine îi voia în teren”! De fapt, ce mare filosofie a enunțat Becali? Nemulțumit de joc, el a vrut în teren niște rezerviști, doleanțe pe care le poate avea orice suporter. Cu diferența de impact inerentă. Dar, în fond, n-a descoperit roata, căci Iacob sau Zaharia înseamnă cam același lucru. Un singur jucător ar fi adus cu adevărat calitate în avanposturi, iar acela nu mai joacă la Steaua, ci la Anderlecht. Cum e să-l pierzi pe Thereau și să-i aduci succesiv pe Guriță și Zaharia? O fi bine?! A ajuns Goian să ceară voie să plece la atac, fiind evident că el poate fi un vârf mai bun decât coechipierii săi! Iar a juca Bădoi înaintea lui Golanski este cu dus și întors. Poate doar în meciurile cu partitură ofensivă pură. Până acum, polonezul a arătat calitățile necesare pentru postul pe care a fost adus, adică este un fundaș clasic, el achitându-se în primul rând de această îndatorire. Aportul său în ofensivă este un bonus. În schimb, Bădoi este un jucător de bandă care face de toate, se știe la ce excelează, dar în defensivă nu este impecabil. A decreta că unul e mai bun decât celălalt nu poate fi nici măcar o chestie de gust, ci e echivalent cu a pretinde că moneda are o singură față. Să nu uităm că și Rada fusese luat în colimator, dar evoluțiile sale au închis repede gura atotspecialistului. Practic, ex-rapidistul îi acoperă perfect spatele lui Goian, acesta putând privi mai mult înainte.
Dacă ar fi să îi reproșez ceva lui Hagi, punctual, ar fi îndepărtarea lui Ochiroșii… Fiind obligat să renunțe la Boștină, se știe de ce, s-a încredințat lui Neaga și Cristocea pentru banda stângă, asta după ce l-a încercat fără succes și pe Croitoru. Dar Cristocea, pe lângă faptul că nu leagă multe meciuri fără să se accidenteze, nu excelează deloc la capitolul agresivitate. Dacă meciul are încărcătură prea mare, joacă la alibi. Genul de jucător care joacă bine când joacă și echipa bine. Iar Neaga… deocamdată trenează în ipostaza de obiect neidentificat.
Și încă ceva nelalocul lui legat de Hagi, de data fără legătură directă cu profesia. Chestia aia cu șurubul a fost penibilă! Sunt unele împrejurări în care, dacă taci, nu rămâi filosof, că n-ai cum, dar măcar nu stârnești zâmbete compătimitoare…