Prilejul cu numele de cod „Regizorul Mungiu și filmul său „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” e cum nu se poate mai nimerit pentru ca presa din România să-și arate din nou stupizenia care i-a dat o identitate și un rost în viață.
Astfel, vreme de câteva luni bune, știrile din mass-media au răcnit, cu sonorul optimist dat la maxim: „Cristian Mungiu a câștigat premiul Palme d’Or la festivalul de la Cannes”; „Cristian Mungiu a fost primit, pozat și medaliat de prezidentul Traian Băsescu”, „Regizorul Mungiu își lansează filmul la Cluj, la Oradea și-n județul Călărași” etc.
Pentru ca, de puțină vreme, balonul începând să dea semne de neașteptată dezumflare, știrile din mass-media să treacă la grila care le face să sune depresiv: „Cristian Mungiu n-a fost nominalizat la premiile Oscar”, „Cristi Mungiu a ratat și trofeul Cesar”, „Regizorul Mungiu n-a fost primit, n-a fost pozat și nici medaliat de prezidentul George Bush” etc.
Ah, da, aveți dreptate: am uitat cu totul de știrile care arată ce-ar putea face maestrul Mungiu, dacă astrele și-ar face datoria de a-l favoriza: „Mungiu ar putea fi laureat cu premiul Nobel pentru film”, „Mungiu ar putea lansa filmul său pe planeta Marte”, „Mungiu ar putea fi înnobilat de regina Angliei”, „Mungiu ar putea fi clonat” etc.
O să vedeți că toată regia asta gazetărească se va repeta când băieții șmecheri îl vor împinge în față pe băietul lui Porumboiu, cu mult așteptatul său film, care va câștiga și va rata simultan o grămadă de premii. Atunci, la fel ca acum, știrile vor răcni pozitiv juma’ de an, pentru ca cealaltă jumătate să răcnească negativ.
