Recoltarea de organe pentru transplant la Spitalul de Urgență Suceava, neafectată de demisia coordonatorului Programului Național de Transplant

Activitatea Comisiei de recoltare organe în vederea transplantului din Spitalul de Urgență ”Sfântul Ioan cel Nou” Suceava nu este perturbată de demisia, de la sfârșitul săptămânii trecute, a medicul Victor Zota, coordonatorul Programului Național de Transplant. Șeful comisiei, doctorul anestezist Dorin Stănescu, ne-a declarat că activitatea se desfășoară normal, finanțarea fiind asigurată până la sfârșitul anului. Mai mult, dr. Stănescu a precizat că, la solicitarea comisiei, bugetul a fost și suplimentat. Potrivit medicului coordonator din Spitalul de Urgență Suceava, din anul 2014, când instituția a fost autorizată pentru prelevare de organe, activitatea s-a dezvoltat constant. În 2014, la Suceava s-a realizat o prelevare de organe și au fost pregătiți patru potențiali donatori; în 2015 – o prelevare și pregătiți șase potențiali donatori, iar în 2016, până la această oră s-au efectuat două prelevări de organe (ficat, rinichi și inimă) și au fost pregătiți opt potențiali donatori. ”O activitate bună, apreciem noi”, a spus dr. Dorin Stănescu.
Potențialii donatori sunt donatorii vii, de la care se pot recolta țesuturi, celule, sânge sau organe care se regenerează (ficat) sau sunt perechi (rinichi), și donatori declarați în moarte cerebrală.
Corpul acestora din urmă este menținut în viață de aparate speciale în secția de Terapie Intensivă până în momentul în care se poate realiza recoltarea.
Când o persoană decide din timpul vieții să doneze, trebuie să întocmească un document legalizat, prin care declară că gestul său este un act umanitar, are scop altruist și nu constituie obiectul unor acte și fapte de recompensare.
Cine sunt potențialii donatori de organe
Donatorul poate reveni asupra consimțământului până în momentul prelevării organului. Pentru situația în care o persoană dorește să se înscrie ca donator voluntar post-mortem, trebuie de asemenea să întocmească o declarație legalizată în care să fie consemnat ca organele sănătoase să fie donate după moartea sa. Este preferabil să își informeze și familia cu privire la dorința sa de a-i fi prelevate organele după deces pentru ca aceasta să accepte prelevarea odată ce pacientul intră în moarte cerebrală. Dacă familia refuză prelevarea de organe, atunci medicii vor respecta dorința acesteia, chiar dacă donatorul făcuse actele de donare în timpul vieții.
În cazul în care membrul unei familii moare subit, prelevarea se poate face doar cu consimțământul familiei, dat printr-o declarație scrisă.
Când ”apare” un organ, pacienții compatibili aflați pe lista de așteptare pentru transplant sunt analizați și echipa de transplant face o prioritizare a acestora, pe criterii clar stabilite de legislație. Au prioritate cei cu cele mai puține șanse de supraviețuire dacă nu fac transplant și sunt excluși cei care au probleme de sănătate – răceală, infecții, orice le-ar putea pune în pericol viața în primele zile după transplant, când imunitatea este foarte redusă.
Mai precizăm că în cazul insuficienței în stadiu terminal a unor organe precum ficatul, plămânii și inima, singurul tratament este transplantul. În cazul insuficienței renale în stadiu terminal, transplantul oferă cel mai bun raport cost-eficiență. În România se face transplant renal, hepatic, de măduvă, cord, cornee, piele și alte tipuri de transplanturi tisulare.