Reabilitarea politicii

Observăm cum o mare parte a societății manifestă tendințe de autoizolare și de individualism, considerând că partidele politice și cei responsabili nu pot exprima cu succes nevoile sale. Oricât am încerca să ne amăgim, ne aflăm în plină „criză politică”. Când societatea ajunge la concluzia că nu poate fi reprezentată corespunzător și nu poate să hotărască pentru propriu-i viitor, sunt în pericol instituțiile democratice și însăși Democrația. Această realitate este bine să trezească interesul decidenților pentru reabilitarea politicii. Primul nivel al reabilitării politicii constă în adoptarea unei strategii moderne, naționale și sociale. Societatea trebuie să iasă din sedentarism și fatalism, să capete convingerea că există soluții pentru toate problemele sale, să nu se îndoiască nici o clipă că poate apăra cu succes interesele naționale și, de asemenea, poate avea un cuvânt greu în procesul evoluției Europei. Conduceri arbitrare, măsuri ad-hoc cu tentă populistă și cârpeli cu efect imediat dar limitat în timp vor adânci și mai mult criza politică. Al doilea nivel al reabilitării politicii presupune că exercitarea puterii nu se identifică cu interesele personale sau cu „obligațiile” pentru satisfacerea cărora să fie folosit aparatul de stat. Al treilea nivel privește reabilitarea adevăratului conținut al politicii, ceea ce implică ridicarea nivelului de percepție al societății. Altfel spus, accentul trebuie pus pe educație și învățământ, proiect amplu cu rază de acțiune națională, la care, este bine, să se implice intelectualitatea și mass-media. Cetățeanul să înțeleagă că exercitarea puterii executive este doar o formă a exercitării puterii politice, putere care îi aparține și pe care are datoria să o practice. Fără un nivel instituțional „intermediar” la care să participe societatea nu este posibilă eliberarea de efectele negative ale „statului-guvern” Cel mai important gest pentru reabilitarea valorică a acțiunilor politice are a acoperi puntea de legătură între politică și atitudinea morală. Nu suntem optimiști. Categoriile sociale capabile să ajute societatea să-și conștientizeze drepturile și obligațiile au avut în ultima perioadă electorală o prestație lamentabilă. Atâta timp cât preocuparea pentru politică în spațiul public se identifică cu demagogia, cu satisfacerea ambițiilor personale, cu adevărul pe jumătate ascuns, cu oportunismul sau cu schimbarea de poziție ideologică, pusă sub semnul unor compensații meschine, societatea – mai ales tineretul – nu va fi impresionată de politică și va fi condamnată la decadență. Este necesar să se înțeleagă că actul politic nu este o „modă”, ci însăși esența actului social. Un popor permanent dezinformat și încurajat în neștiință, nu poate fi conștient de suveranitatea sa deasupra partidelor și guvernelor, nu va participa direct la viața politică, nu va remedia greșelile, nu va medita asupra erorilor și nu va încuraja valorile și rezultatele pozitive. Procedându-se astfel, perioada fiecărei legislații va fi pentru România, încă un pas spre regres. În cel mai fericit caz i-ar putea stagna progresul. Încercările disperate de salvare a statului prin inginerii financiare de conjunctură este evident că vor fi întotdeauna suportate de populație până la limita ei de subzistență. Teoretic – subliniem teoretic – fiecare perioadă legislativă ar putea fi privită ca un laborator în care societatea să testeze politica de valori la nivel național. În fața urnelor – tot din punct de vedere teoretic – fiecare cetățean ar trebui să voteze pentru România de „mâine”. „Mâine”, România poate fi sau poate rămâne într-o situație politică ambiguă, ale cărei caracteristici vor fi adâncirea crizei economice și sociale și, în plan politic, „crize de guvern”. În consecință, România de mâine – și nu este o apreciere teoretică – va depinde mereu de votul rațional al fiecăruia dintre noi. Nu obosim să amintim, de fiecare dată: Libertate înseamnă demnitate, cultură, informare. Privarea de libertate înseamnă umilință, îngrădire, dezinformare. (continuă)