Războiul împotriva satanei

Prima și cea mai însemnată preocupare a oricărui om trebuie să fie grija pentru mântuirea sufletului său cel prea prețios și fără de moarte. Nici agonisirea de averi, nici ocuparea de posturi înalte, nici dobândirea cunoștințelor, în orice domeniu, nici orice altceva, spre care înclină, de obicei, oamenii, nu se poate asemăna și compara cu datoria cea mai importantă și cea mai înaltă a desăvârșirii creștinești, adică a formării noastre duhovnicești. Este într-adevăr neprețuită și mai presus de orice stăruință sau încercare grijă neîntreruptă pentru salvarea sufletului nostru, căci de acest lucru depinde viitorul nostru cel veșnic și fericirea noastră cea fără de sfârșit. De aceea și Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă: „Să nu cerem deci bogăție, nici să fugim de sărăcie, ci mai înainte de toate să se îngrijească fiecare de sufletul său și să-l facă potrivit și față de această iconomie a vieții prezente și față de călătoria din cele de aici” (Omilia 4).
Cât de mare și cât de serioasă este problema mântuirii sufletului nostru se dovedește din faptul ca pentru aceasta a trebuit ca Unul Dumnezeu să se facă om și, „pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, să se aducă pe Sine, de bună voie, jertfă și ispășire, încât să ne hărăzească slobozirea și îndumnezeirea. Pentru aceasta Dumnezeu-Om se numește Iisus, care înseamnă Mântuitor. Cu jertfa Sa pe Cruce S-a făcut „începătorul mântuirii noastre” (Evr. 2, 10). Pentru care și sfințitul Gura de Aur remarcă: „Moartea [Domnului] s-a făcut moarte morții” (P.G. 60, 485).
Așadar, îndatorirea noastră, a tuturor, este preocuparea pentru desăvârșirea morală – considerând-o ca fiind cap al grijilor noastre – la care însă nu putem ajunge fără harul oferit de Iisus. Dacă însă dorința aceasta nu vine din noi înșine și dacă nu suntem deciși să ne bucurăm de șansa oferită, vom rămâne, prin urmare, în înșelare și asupra noastră va stăpâni greul întuneric. Lumina lui Hristos va rămâne necunoscută pentru noi și, deși ne numim creștini, relația noastră cu Domnul și cu lucrarea Lui cea mântuitoare va rămâne slabă și lipsită de importanță. Dimpotrivă, dacă din voia noastră vom sili spre împlinire duhovnicească, atunci degrabă se vor ivi în noi roadele încercării noastre și vom simți curând mulțumirea și tainica mângâiere lăuntrică ce se sălășluiesc în acela care-și căuta mântuirea. (Mitropolit Hristodoulos Paraskevaidis)