Au existat și momente artistice înălțătoare, semnate de tânăra violonistă Teodora Ciurezu (Câmpulung Muscel) și profesorul Grigore Leșe (București). Prima a interpretat strălucit piese de Ciprian Porumbescu, Enescu și Chopin, în timp ce al doilea a încântat auditoriul, și în primul rând pe istoricii străini (lituanianul Kestutis Gesevicius din Vilnius; delegația Institutului Național al Memoriei din Varșovia, condusă de dl. Marcin Majewski, șeful Departamentului Cercetare, echivalentul C.N.S.A.S.-ului din București). Doinele de jale interpretate de Grigore Leșe l-au impresionat puternic de invitatul lituanian, care a și comunicat faptul că există, poate, o legătură tainică între dânșii și noi, românii, prin “daina” lor ancestrală.
Ceremonii religioase catolice și ortodoxe, cu depunere de flori inclusiv de Consulul Poloniei la București, au avut loc la Monumentul Eroilor Polonezi din cimitirul ortodox al parohiei Flămânda, complexul monumental Zidul Roșu, dedicat Haiducilor Muscelului (16 persoane executate în vara anului 1919, în frunte cu frații Toma și Petre Arnăuțoiu), la Mausoleul de la Mateiașul, dedicat victimelor înregistrate de ambele părți beligerante în timpul Războiului de Întregire, la Reședința Patriarhală de la Dragoslavele, unde s-a servit prânzul.
A doua zi, în prezența Înalt Preasfințitului Părinte Calinic, s-au dezvelit și sfințit plăcile comemorative dedicate memoriei Contesei Livia de Dymsza Maiorescu și preotului Gheorghe I. Cotenescu, unul din profesorii elitei Bisericii Ortodoxe Române (începând cu Patriarhii Justin Moisescu și Teoctist Arăpașu și terminând cu mari duhovnici ai Neamului, de la Sofian Boghiu la Iustin Pârvu).
Sesiunea dedicată refugiaților polonezi a beneficiat de un număr record de lucrări științifice. Printre cei care s-au remarcat prin ineditul informațiilor și imaginilor prezentate s-au numărat: ambasadorul Nicolae Mareș, Marcin Majewski (autorul unei ample lucrări, bazată pe documente identificate în fondurile Arhivelor Naționale Centrale din București, dedicată refugiaților polonezi din perioada 1939-1947), Florin Stan (Min. Af. Ext.), gen. Virgil Bălăceanu (fost reprezentant militar la NATO), col. Gheorghe Stroe, Dr. Silviu B. Moldovan (C.N.S.A.S.), Dr. Preutu Cristina (Univ. “Al. I. Cuza”, Iași), Nicușor Marian Pele Trăiloiu și Stoea Mariana-Claudia (Arhive Mehedinți), Manuel Stănescu (M.Ap.N. – I.S.P.A.I.M.), plus forțele locale: prof. Tiberiu Vlad Tudor (Rucăr), preot Gheorghe Cîrstina (Dragoslavele), prof. Lavinia Simona Bădulescu, Radu Petrescu-Muscel și Dr. Gheorghe Radu (C-lung Muscel).
La secțiunea dedicată comemorării a 70 de ani de la moartea, aflată în refugiu la Câmpulung Muscel cu două fete și două nepoate, în 1946, a Contesei Livia de Dymsza Maiorescu, fiica lui Titu Maiorescu, dl. Kestutis Gesevicius (Vilnius) a încântat auditoriul cu o expunere caldă, pigmentată cu numeroase imagini din arhivele Muzeului Regiunii Rokiskis, utilizate ca material iconografic la o carte de excepție dedicată Conacului Ilzenberg, devenit, prin grija româncei, o bună pianistă, centrul de atracție al nobilimii lituaniene, poloneze și țariste. După 1990, fostului C.A.P. comunist, un mecena local a reușit să-i insufle viață, redevenind un centru de atracție binecunoscut și în România.
Dl. Radu Petrescu, într-o lucrare documentată, a demonstrat și invitatului lituanian, luat prin surprindere, că în sângele lui Vlad Țepeș (Dracula, Prințul Vampirilor) există și sânge lituanian, prin prințesa Ringala, a doua soție, catolică, a Domnitorului Alexandru cel Bun, socrul mic al lui Drăculea, tatăl lui Vlad Țepeș.
La sesiunea dedicata victimei colaterale a războiului care a fost istoricul Nicolae Iorga, ambasadorul Nicolae Mareș a demonstrat prietenia neștirbită de jocurile politice pe care acesta a arătat-o în permanență față de Polonia și poporul polonez, înscrisă zi de zi, cu litere de foc, în paginile „Neamului Românesc”. O atitudine care avea să-l coste viața imediat după sosirea în fruntea țării a legionarilor, alături de generalul Ion Antonescu.
Dl. Radu Petrescu-Muscel a recitat câteva strofe din trista poezie „Wavel”, scrisă de Nicolae Iorga în ziua în care trupele germane au ocupat Cracovia. Inclusiv o încercare de traducere a lor în limba engleză. Același lucru l-a făcut și cu poezia „Odă Câmpulungului”, publicată în august 1945 de un polonez refugiat în zonă și aflat în curs de repatriere.
La final, participanții, în frunte cu Înalt Preasfintițul Calinic, au semnat o “Moțiune” care recomandă autorităților locale înfăptuirea în cel mai scurt timp a următoarelor acțiuni: înfrățirea cu localitățile Rokiskis (Lituania) și Michalowice (Polonia), stradă eponimă și cetățenie de onoare post-mortem pentru Contesa Livia de Dymsza Maiorescu, stradă eponimă, cetățenie de onoare post-mortem și placă memorială la Dragoslavele pentru Mareșalul Rydz-Smigly, placă memorială la Stoenești pentru localnicii care l-au ajutat pe colonelul martir Gheorghe Arsenescu (printre care se numără și preotul profesor Gheorghe I. Cotenescu, unul dintre cei 30 de musceleni condamnați în mai 1950 pentru apartenența și sprijinul logistic acordat „Haiducilor Muscelului”).
Televiziunile locale Muscel TV și Clar TV au filmat în întregime lucrările simpozionului, prezentând știri și filme montate. Comunicatele de presă emise anterior și post-eveniment au fost distribuite pe fluxul de știri de către Agerpres, publicația de limbă engleză Nine O’Clock, respectiv pe site-urile Institutului Național al Memoriei (Varșovia) și al Conacului Ilzenberg (Ilzenberg Dvaras).
În concluzie, o primă ediție reușită. Vor mai urma și altele? Cu siguranță. În special pentru că ne dorim să-i avem printre noi, în 2017, atât pe sucevenii de la Dom Polski, cât și pe literații și istoricii din Bucovina (ex. dl. Filipciuc, din celălalt Câmpulung, cel Moldovenesc). Iar dacă ne veți invita și Dvs. la Suceava, nu vom pregeta.
Dragi bucovineni, vă rugăm să nu uitați faptul că în 1940, apoi în 1944, noi v-am primit cu drag în Muscelul strămoșesc. Am trăit împreună și binele și răul. Iar de la noi v-ați întors cu bine, copii, tineri și bătrâni, reconstruind o țară pustiită de război.
Vă dorim mult succes și suntem convinși că Dom Polski Suceava va reuși să facă din această ediție, a XVIII-a, o nouă reușită pe drumul consolidării tradiționalei prietenii dintre popoarele celor două țări la un moment dat vecine.
Radu Petrescu-Muscel, membru SSIR, ARIP, UZPR
București, 06.09.2016
