Rău cu nervii

Ultima etapă, a cincea din totalul de șase, din cele două competiții europene la nivel de club, ne-a adus niște momente memorabile, cele mai spectaculoase fiind ratările absolut incredibile, un autogol aproape istoric și o criză de nervi demnă de Spitalul 9. Aceasta de la urmă a fost produsul lui Jose Mourinho, cândva un tip echilibrat, dar pe care șirul de eșecuri din ultimele (multe) sezoane tinde să-i întunece complet realizările excepționale din trecutul tot mai îndepărtat. De aceea, explozia sa din momentul în care Manchester United a înscris (se intrase deja în prelungiri) golul izbăvitor împotriva… nimănui (că doar nu ați include Young Boys Berna printre echipele chiar de fotbal!) ne-a reamintit momente celebre din istoria fotbalului românesc, inclusiv din confruntări internaționale, cum ar fi celebra copită trasă în „cușca” de pe un teren de fotbal, parcă tocmai din Elveția (că tot veni vorba despre Berna) care evident că s-a făcut țăndări pe principiul că cine-i mai deștept cedează. Tot așa și la Mourinho: box-ul de apă a cedat! Autogolul la care fac trimitere, despre care am zis că ar fi „aproape” istoric, este astfel numai fiindcă pe lume există și un anume Bănel Nicoliță care a reușit o performanță pe deplin comparabilă cu cea de joia trecută cu ani buni în urmă, și unde? Tocmai pe Bernabeu, ceea ce îi conferă un statut aparte, plus ceva calitate superioară. Cel de joi l-a reușit un băiat de la Marseille, la Frankfurt. Interesant e că n-a fost singurul, fiindcă din cele 4 goluri ale gazdelor, 2 au fost autogoluri! În sfârșit, ceea ce mi s-a părut a fi momentul suprem nu doar pentru această etapă, ci pentru întregul sezon fotbalistic, este ratarea unuia de la Standard Liege, Djenepo, același cu autorul singurului gol al meciului. Ei bine, spre sfârșitul partidei, într-o fază care a mai inclus alte două ratări monumentale, Djenepo asta, venit lansat, a bușit un șutălău în mingea pe care un coleg de-al său mai avea doar s-o împingă cu lațul în poartă rămasă goală, după ce driblase și portarul. Evident, mingea s-a dus glonț peste poarta, dar am bănuiala că și peste tribună. E clar că dacă a scăpat nebătut de colegi, atunci e doar datorită faptului că tot el le adusese deja victoria. De unde concluzia că fotbaliștii, chiar oarecare, stau mai bine cu nervii decât antrenorii, fie ei și celebri.