Rația de libertate

Ce frumos este Crăciunul! Orice firmă care se respectă organizează măcar o petrecere la birou, iar alea cu dare de mână închiriază chiar câte un club. Ca bonus, câte un șef care se vrea popular propune și o mișcare, măcar de Sărbători. La sală sau în balon. Vin și șefuleții ăia mai mici, dar cu burți mai mari. Se amestecă printre angajații care joacă săptămânal și atunci să te ții caterincă. Normal că toți au jucat în tinerețe, ba încă la un nivel respectabil, dar acum sunt prea ocupați, trebuie să facă bani. Dar, încă de la primul șut, se vede că sunt “colindători”. Am jucat și noi odată, la un an cu sănătate, zmeu, zmeu să-nălțăm, zmeu, zmeu să-nălțăm…
Să ne bucurăm de toate astea, reprezintă rația noastră de libertate pe care ne-am luat-o acum 25 de ani. Așa scria pe piedestalul monumentului din Piața Romană, de Crăciun ne-am luat rația de libertate. Mi-e peste poate să-mi amintesc cum arăta monumentul ăla, dar mesajul scris cu negru îl văd dacă închid ochii, ca pe un graffiti primordial. E drept, libertatea ar trebui să fie la liber, dar până la urmă avem câtă libertate încape pe cartele, adică pe carduri. După buget, coane. Constat că, în ultima vreme, acest ultim apelativ s-a înlocuit cu un paronim, prin schimbarea unei consoane cu o vocală. Probabil tot de rația de libertate ține și asta.
Dar să revenim în concret. Se ține post chiar și de Crăciun, dar numai în ce privește fotbalul pe pâine. Doar turcii au programat meciuri ireleventate de cupă. Abstinența durează numai până în ziua a doua, când ne tentează englezii și belgienii, iar din a treia zi se bagă în seamă și scoțienii. Deci, cumva, va fi frumos și Crăciunul ăsta! Dacă vreți să mergeți la sigur, țineți seama de o umilă recomandare și căutați colindele trupei Hara, mai ales “La toată casa-i lumină”. La ferești cu flori domnești, la obloace busuioace, ce poate fi mai meloduios (vorbă a lui Radu Cosașu)?!