Rația de libertate

Haideți să ne luăm rația de libertate și de Crăciunul ăsta! Nu aceeași libertate de acum optsprezece ani, ci una specială. Să nu lăsăm lucrurile urâte să ne atingă în aceste zile, să le lăsăm să treacă pe lângă noi. E greu, dar să ne impunem această libertate (îmi asum contradicția dintre termeni). Dacă scandalul ar fi vântul, noi să fim muntele, nu giruete sau sălcii. Ne-om fi săturat și noi de gusturi sălcii… Eu am tot încercat, dar mă minunez cu câtă râvnă ni se bagă în ochi și ni se îndeasă în urechi aberațiile, chiar și în aceste zile când cică trebuie să fim mai buni! Astfel, aflăm că bufonul numărul unu al nației pretinde că a fost victima serviciilor secrete, al căror braț lung ar fi fost nimeni altul decât Gică Hagi, în calitate de agent secret, desigur! Atât de secret că nu știau nici el, nici ele, serviciile… Cum ziceam, printre astfel de chestii e bine să trecem ca gâsca prin apă, și să-l lăsăm pe delirant în plata Domnului. Nu de alta, dar oricum fraza precedentă conține un cuvânt din familia celor la care se închină: plata!
Însă în acest caz ziariștii sunt doar răspândaci, ei doar preiau și dau mai departe. Cu totul altfel stau lucrurile când ziarul se transformă într-un evantai care ațâță jarul. Sau șterge praful cu bună știință de pe frustrări mai vechi, aruncând astfel în derizoriu propriul demers, altfel prestigios. Mă refer aici la ancheta (nesuferit cuvânt!) Gazetei privind desemnarea fotbalistului anului. Au ajuns oameni bătrâni, iertată fie-mi formularea, ca foștii portari Coman și Răducanu, să-și arunce vorbele grele după atâția ani, insinuând chiar că desemnarea câștigătorului se făcea pe bază de pile la federație. E drept, acum nu mai e cazul, federația își dă girul în altă parte…
Dar cele rele să se spele și, în ce ne privește, doar atât: să luăm de picioare niște pahare și la mai mare!