Răspuns de copil

Când ne aducem aminte de copilărie, parcă ne îneacă lacrimile. Nu ne apăsau grijile, viața era ușoară ca zborul unei păsări. Trebuia doar să învățăm bine și să fim ascultători față de părinți.
Dar copilăria a trecut.
Și astăzi îi privim pe cei care încă nu sunt de școală, plini de energie și candoare în descoperirile lor; pe cei cărora ghiozdanele purtate în spate le sunt parcă prea mari și ne umplem de emoție.
Totuși, timpul nu poate fi dat înapoi. Responsabilitățile de azi aproape ne copleșesc. Câte nu facem pentru diverse lucruri, pentru mașină, pentru casă, pentru ordinea și bunăstarea materială! Dacă am da aceeași atenție persoanelor, și în special copiilor, lumea cred că ar arăta altfel. Fiindcă la orice gest iubitor îndreptat către copilul tău el va ști să-ți răsplătească într-un mod neașteptat pentru tine. Nu-ți va dărui bani, ci puterea de a topi oboseala cu care te întorci seara acasă de la serviciu și de a o lua de la început a doua zi. Ar trebui să găsim timp pentru a-i asculta pe ceilalți, și aici mă refer în primul rând la cei mici. Să-i privim în ochi, să plângem cu ei, să râdem cu ei, să-i îmbărbătăm, să le fim mereu alături… Cu nimic altceva nu ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu decât cu propriul suflet și capacitatea lui de a iubi. Nu vom duce înaintea Lui nici un alt lucru, nici bani, nici îmbrăcăminte, nici case, nimic.
Un tată mergea împreună cu fiul său pe o stradă a orașului unde erau buticuri și tot felul de magazine. Părintele băiatului ducea o pungă grea, plină de pachete. Era 1 iunie și tatăl socotea că datoria lui era să-l mulțumească pe copilul său cumpărându-i tot felul de jucării. Omul era destul de plictisit și parcă puțin nemulțumit. Copilul nu deborda de fericire, deși primise atâtea daruri. Astfel că, la un moment dat, cel matur răbufni, întorcându-se spre băiat: „Ți-am luat costumul roșu de cosmonaut, ți-am luat robotul care se transformă, ți-am luat tricou așa cum au fotbaliștii… Ce vrei să-ți mai iau?“ „Ia-mă de mână“, zise copilul cu blândețe în glas.
(Augustin PĂUNOIU, sursa: Ziarul Lumina)