Rămâne ca-n tren…

Aș fi putut foarte bine să-i rog pe colegii de la tehnic să reprinteze articolul de sâmbătă (scris, evident, încă de vineri) în care explicam că ne ducem degeaba la Paris dacă tot ne propunem doar un nenorocit de 0-0, din care mai mult ca sigur, ziceam eu, ne vom alege cu un 1-0. A fost, iată, încă mai rău: 2-0, iar justificările cretine, alibiurile pe care, ca oricare (alt) infractor încearcă să ni le administreze junele Lucescu, sunt doar pentru proștii de care ne iau el, Sandu, Lupescu și (mai nou cooptat în staff-ul de apărători ai imposturii) alde Nicu Gheară, că numai infractorii internaționali nu ne explicară până acum cât de bun e Lucescu și ce echipă tare avem. Am văzut o echipă a Franței slabă ca ea însăși, pe care oricare alta dintre cele doar de valoare medie ar fi zdrobit-o, dominându-ne apocaliptic, faptele noastre de „eroism” (cum titra, fără ghilimele, o televiziune nici ea mai brează decât loser-ii din teren) constând în a bubui zeci de mingi unde-o da Domnul, pentru ca în clipa în care mingea era chiar la noi să nu fim în stare să legăm nici 2-3 pase. O bandă de letargici ale căror mișcări păreau date pe „slow-motion”, incapabili de reacții normale, campioni în sensul ăsta fiind Zicu, Tamaș și Rădoi, despre care s-a scris la început că ar figura în echipă, dar care n-au intrat în cadru niciodată, camerele TV urmărind doar mingea la care ei n-a ajuns deloc. Ba mint, Rădoi a apărut o dată, atunci când, alergând (în felul lui, ca un hipopotam adică) după o minge l-a cârpit cu un dos de labă pe franțuzul ăla. Despre mârlănia asta parcă nu s-a înghesuit să scrie presa. Parcă n-am văzut fierbinți mulțumiri adresate arbitrului că nu l-a scos pe mârlan, cu roșu direct, încă de prin minutul 35… Despre Tamaș și cât de lung se uita el după ăla care a trecut de el ca Lamborghini pe lângă Trabant, iarăși nici o vorbă… În schimb, ni se vând gogoșile alea împuțite cu „angajamentul în joc”, cu „spiritul de luptă” și, ptiu!, cu „eroismul”. Da, au fost eroi Chivu, Raț, Săpunaru, și mai alea Tătărușanu. Eroi din vina unui neisprăvit poreclit antrenor și care a reușit ca din 9 puncte posibile să adune 2… pe bază de eroism, desigur. Iar fiindcă eroii nu rămân neomagiați, a primit și onorurile meritate: un bonus de 2 ani în plus la Națională, ca să-și manifeste eroismele și în campania de necalificare la „Mondiale”. Că „Europenele”-s cam gata.