Astea-s vorbele grăite de Rednic la capătul unei partide în care ai lui au „tăcut” exemplar, tăcere care i-a costat locul 1 (pe care n-am să-mi pot explica vreodată cum au ajuns), cedat tocmai în favoarea învingătorului lor, Unirea Urziceni, probabil cea mai modestă echipă care a ajuns acolo, sus, sau măcar egala în acest sens a unor Viitorul (1963-’64) ori Baia Mare, prin anii ’70.
În fond, Rednic are dreptate: fotbalistul român s-a obișnuit, de la o vreme încoace, să ia pâinea de la gura comentatorilor din presa de orice fel, uitând că datoria lui este aceea de a se exprima acolo, în iarbă, cu mijloace specifice, și nicidecum de a ne pricopsi cu fel de fel de mugete pe post de sentințe presupus competente. Aici ar fi poate locul și timpul să le întoarcem adâncile vorbe pe care le grohăie cu orice prilej tartorul suprem, Nașu’, când îl ia la întrebări vreun ziarist încă nemituit sau, cel mai adesea, vreo ziaristă: „Da’ tu unde-ai jucat fotbal?”, dând astfel de înțeles că numai ăia care au simțit mirosul de iarbă călcată cu crampoanele au competența pe problemă. Auzindu-i pe fotbaliști, antrenori, președinți dându-și cu părerea, cum ziceam, îți vine să-i întrebi la rândul tău: „Da’ tu când ai terminat școala primară?”, fiindcă rar se întâmplă ca acești domni care nici cu picioarele nu se exprimă corect, să o facă mai bine pe gură.
Obiceiul nu s-a născut spontan, știut fiind că fotbalistul român are în general repulsie (nu, ăsta nu-i un cuvânt vulgar, dragi fotbaliști!) și față de presă în general, dar și de limba română care, surprinzător pentru marea lor majoritate, cuprinde ceva mai multe cuvinte decât cele 30-34 cu care operează domniile lor în mod curent. Obiceiul a fost preluat de la mult prea vorbitorii șefi / patroni / președinți ai dumnealor, care utilizează (nu toți, dar totuși destui!) mult mai multe cuvinte: unii știu aproape 40, și poate tocmai de aceea au ajuns șefi!
Atunci când patronii au probleme (în cazul Becali, chiar destule: cu valiza, cu campania, cu recesiunea, cu Borcea, cu antrenorii etc.) cineva tot trebuie să preia ștafeta vorbelor, iar cine ar pute-o face mai bine decât finul / căpitanul / șoferul Rădoi?
Am uitat ceva? Cum? N-am zis și „fotbalistul”? Care fotbalist?
