Cândva, nu cu foarte mulți ani în urmă, Rădăuțiul câștiga premii la nivel județean și chiar național pentru cel mai frumos și mai curat oraș. În doar câțiva ani, transformarea a fost una radicală, dar, din păcate pentru rădăuțeni, nu în mai bine. Din mai toate punctele de vedere, orașul a regresat, iar aspectul său duce mai degrabă cu gândul la un oraș ponosit, un sat fără stăpân, mai pe românește.
Colac peste pupăză, totul se suprapune de săptămâni bune și cu un vid administrativ fără precedent, iar dacă situația va continua astfel, anul viitor, după alegeri, noul primar va fi pus să conducă o urbe mizeră și cu multe, foarte multe probleme.
În Rădăuți cu greu se găsește o stradă care să nu fie găurită. Cel mai rău arată străzile pe care au intervenit subcontractanții firmei Pfeiffer, care a câștigat dreptul de a realiza lucrările de reabilitare/extindere a rețelelor de apă și canalizare. În lipsa unui gospodar care să-i tragă de mânecă pe constructori, aceștia și-au bătut pur și simplu joc de oraș și de cetățenii acestuia. Deznodământul era previzibil, de vreme ce lucrările au fost contractate la circa 70% din valoarea estimată, iar ajunse în subantrepriză vor fi efectuate la sume mult mai mici decât cele normale. Poate că cineva ar trebui să se autosesizeze mai devreme sau mai târziu despre aceste golănii și să ia taurul de coarne pentru ca în Rădăuți, și nu numai, să nu mai existe această bătaie de joc permanentă.
O femeie din Rădăuți remarca ieri cât se poate de concis: „Mai bine plăteam eu câțiva muncitori necalificați și tot făceau treabă mai bună decât ăștia”.
Principala cale de acces în oraș dinspre Milișăuți, care trece și prin fața catedralei din Rădăuți și pe care s-a intervenit, arată bine, dacă termenul de „bine” ar putea fi folosit cumva. Peste canalele care brăzdează șoseaua s-a turnat un asfalt de proastă calitate și doar de dragul de a fi turnat. Oricum, șoferii au toate șansele să-și rupă mașinile dacă nu sunt atenți și nu circulă cu prudență.
Pe alte străzi, la fel de importante, cum ar fi Ștefan cel Mare, care duce spre Marginea și Sucevița, sau 1 Mai, constructorii nici nu s-au mai obosit să toarne asfalt. Praful se ridică fuioare pe canicula din aceste zile, mașinile sunt parcate haotic, iar gropile sunt parte integrantă dintr-un peisaj autentic rural.
Și așa cum se întâmplă în România, nimeni nu răspunde pentru acest măcel al orașului. Fostul edil Aurel Olărean stă acasă fără nici o grijă, iar din vila sa admiră drumul în lucru abandonat de constructori pe strada C. Dobrogeanu Gherea. Consiliul Local nu mai există pentru a dezbate această problemă, nu că ar fi făcut-o în timp ce funcționa, iar directorii din Primăria Rădăuți au alte preocupări, probabil estivale, decât de a se ocupa de administrarea orașului, firește fiecare pe domeniul său de activitate.
Aproape firesc, problemele nu se rezumă doar la străzi, ci sunt mult mai complexe. Buncărele de gunoi au devenit locuri de aruncat tot soiul de materiale de construcții nefolositoare, cartoane și alte deșeuri. Se văd și din avion, dar cum Primăria Rădăuți nu are unul în dotare le va fi greu celor din administrație să localizeze aceste focare de mizerie.
Parcul Alexandru Sahia este un alt exemplu al neglijenței și indiferenței autorităților locale. Reabilitarea parcului s-a finalizat acum trei ani și a costat circa 130.000 de euro. Nu am văzut în parc nici un coș de gunoi, iar mizeria îți făcea cu ochiul de pe iarba crescută excesiv de mare în lipsa cuiva care să dea cu coasa. Locul de joacă pentru copii începe să devină o amintire. Parțial distrus, acest spațiu destinat copiilor avea pavelele din material moale aruncate pe te miri unde.
Băncile au dispărut și ele în mare parte, în timp ce panourile solare erau conectate la rețeaua de alimentare cu energie electrică a municipalității. O fi vreo nouă invenție din Republica Rădăuți care nu a ajuns încă pe piață.
În imediata apropiere a parcului Sahia se află și zona insulei cu restaurantul „La lac”, aparținând aceluiași primar suspendat Aurel Olărean. Apa care înconjoară insula este mizerabilă și plină de vegetație, o invitație pentru a nu sta prin apropiere prea multă vreme.
Construcțiile nou-apărute completează impresia de oraș lipsit de administrație, locul unde totul a fost posibil. De exemplu, în zona străzilor Simion Bărnuțiu și Trandafirilor, acolo unde până acum au fost doar vile, a început construcția unor blocuri cu cel puțin patru etaje, accesul fiind posibil doar prin „furtul” unei bucăți din trotuar. Și nu este singurul exemplu de bătaie de joc în domeniul construcțiilor imobiliare, situația repetându-se aproape penal în multe alte zone ale Rădăuțiului.
Poate salva cineva Rădăuțiul în al 12-lea ceas, sau transformarea negativă va urma ireversibil sub ochii unor autorități încremenite în nepăsare și intrigi mărunte?
