Pur și simplu de neînțeles

I-am văzut pe Rafa și pe Nole jucând de sute de ori, iar în meciuri directe de câteva zeci de ori. Nu-mi amintesc însă ca vreo singură dată Rafa să fi jucat atât de prost, iar Nole atât de bine. Cred că se poate vorbi de alinierea planetară, perfectă pentru unul și catastrofală pentru celălalt. Ca fan veșnic al lui Roger Federer, sigur că n-am fost tocmai fericit că finala au ajuns să o joace cei mai mari dușmani ai lui, deci și ai mei. Dar nu pot să nu constat că dacă îl ține forma arătată la Melbourne, atunci Djokovici este categoric imbatabil, atât cât îl va ține. Nu știu dacă ați sesizat amănuntul ăsta din statisticile absolut uluitoare ale partidei, anume că în întreg setul al doilea, Nole a comis… o singură greșeală neforțată! Iar asta după ce în setul întâi pierduse un singur punct pe propriul serviciu. Atenție: nu un game, ci un singur punct, adică pe la un 40 – 0 s-a făcut 40 – 15!!! Prin comparație, acum trei zile, la turneul feminin din Thailanda, în meciul câștigat de Monica Niculescu împotriva lui Hsieh în două seturi, pe la jumătatea celui de-al doilea set Niculescu avea deja 17 greșeli neforțate, iar Hsieh… 39! Iar asta, în condițiile în care ambele domnișoare dădeau în minge doar cât s-o treacă dincolo, nu cu sălbăticia cu care o bușeau și Nole, și Rafa. Diferențele dintre ceea ce joacă băieții și meciurile feminine este enormă, fiind vorba practic de sporturi diferite. În plus, ca să justificăm titlul de azi, la feminin se produc niște schimbări în joc și implicit pe tabelă de te lasă complet năucit. Bunăoară alaltăieri, la Sankt Petersburg, Ostapenko (cea care în ultima vreme părea să fi uitat complet la ce folosesc racheta și mingea) i-a dat un 6-1 în setul I lui Mladenovici, pentru ca apoi să-l piardă pe al doilea cu… 6-0! Și, aproape logic, să-l câștige pe al treilea tot cu 6-0. Aceste salturi sunt nu doar de neînțeles, ci și motivul pentru care la pariuri eu nu joc niciodată tenis feminin.