Vorbind despre hăurile din imaginația creatorilor de spoturi publicitare, nu poți să nu observi că, în loc să-ți trezească interesul pentru un produs, de fapt ei te îndepărtează, prin vulgaritate și croială îndoielnică, de acel produs. Orice-ar zice cine-ar zice, nu-i suficient să arăți lumii câțiva juni ciupind chitara de coardă și prinzând halba de guler, pentru ca omul să dea buzna spre o anume marcă de bere.
Mă găseam, acum câteva zile, pe o terasă anticipată, deschisă îndrăzneț de căldura acestor zile. Fiind sâmbătă, săgețile forfotei zburau încolo și încoace, în vreme ce berea și micii se hârjoneau infantil, apărând și dispărând. Pe la o vreme, la o masă, și-au așezat frumusețea două tinere femei, însoțite de doi copilași înfofoliți în cărucioare, care se dădeau mari fiindcă participau la îmbunătățirea ratei natalității. Mămicile au comandat două halbe, gulerate ca doi curcani, și s-au așternut pe sporovăială.
Pe nepusă masă, unul dintre gânguritorii din cărucioare a constatat că e prea multă liniște în jur, așa că s-a decis să exerseze un nou sortiment de țipăt. Cred că n-avea nici un anișor, dar răcnetele sale păreau să izvorască din bojocii unui adult tabagic.
Răpită brutal din confortul bârfei, mămica micului scandalagiu i-a murmurat ceva la ureche, apoi i-a înmânat o prostioară colorată care făcea cling-cling. Zadarnic! Micuțul nu manifesta nicio intenție de a capitula sonor, ignorând total prostioara colorată. Atunci, cumpănind bine situația, mama i-a smuls suzeta din gură, a scăldat-o în bere și i-a plantat-o în boticul gălăgios. Ca prin minune, mititelul a tăcut împăcat, iar mama și-a reluat suzeta micii sale bârfe.
Credeți-mă că-n viața mea n-am văzut reclamă mai inspirată făcută berii!
