Protestul sutienelor – Remember mai 1968

– 40 de ani de la prima grevă a consumismului
Inteligente și responsabile pentru normalitatea și sănătatea pruncilor și speciei umane, femeile au sesizat primele, încă de acum 40 de ani (cu ocazia No Bra Day, adică Ziua Fără Sutien, din luna mai 1968), că adevăratul consumator este un Nimeni în lumea modernă. Acesta a fost mesajul grevei organizate în 1968 în Statele Unite, când majoritatea femeilor și-a aruncat sutienele. Valoarea de simbol a acestui gest era aceea de protest printr-o distrugere a bunurilor de consum (sutienele, în acest caz). Mesajul acestui simbol e simplu: rămânând solitar, alături de alți milioane de solitari, consumatorul profesionist se află la cheremul tuturor intereselor. Sau, mai savant spus, cu cuvintele lui Baudrillard, „posedarea dirijată a obiectelor și bunurilor de consum este individualizantă, desolidarizantă, de- istorizantă. Obiectul de consum izolează”. Așadar, încă din 1968, în chiar interiorul societății de supraproducție și consum, apăreau proteste împotriva exploatării omului prin luarea lui în sclavie datorită „calității” sale de consumator bulimic de produse, servicii și credite bancare.
Consumatorii se află, în cadrul societății de consum, în starea de „inconștienți și dezorganizați”, la fel cum vor fi fost, la începutul secolului al XIX-lea, muncitorii în cadrul societății de producție de la începuturile capitalismului. Actul cel mai uzual de solitudine a consumatorilor din lumea actuală este prosternarea lor la Sfântul Ecran, fie el al televizorului, fie al computerului.
O observație: românii, la ieșirea din dictatură, au fost repede făcuți captivi de armele mediatice, și mai ales de televiziuni de tot felul sau de fascinația calculatoarelor. După decenii întregi de lagăr și lipsă de informație ori lipsă de libertate a cuvântului, televiziunea în exces le-a putut oferi un fals sentiment de eliberare. Numai că, dincolo de mitologia și fascinația discursului televizat, a „prins” și tembelizarea atașată televiziunilor. Consumatori febrili de telenovele, talk-showuri, știri halucinante sau filme cu rating american, dăruindu-și tot timpul liber spectacolului neîntrerupt al televiziunilor, oamenii se îndepărtează unii de ceilalți, îndepărtându-se în același timp și de interesele lor reale din societate, care ar trebui să fie creșterea calității vieții lor, creșterea aportului de implicare a societății civile la configurarea lumii în care trăiesc, totuși, împreună, nenumărate diversități culturale și o mulțime de orientări civile. Astfel se explică și răspunsul slab sau inexistent al oamenilor la abuzurile care se comit zilnic asupra lor în România. Bunăoară, deși în fiecare zi, timp de ani de zile, orașul Suceava a fost poluat înfiorător de către Ambro sau Termica, puțini cetățeni au protestat în scris, dar nimeni nu a protestat în stradă. În alte țări, astfel de acte de abuz ale patronilor asupra calității vieții unui oraș întreg ar fi fost soldate de proteste de stradă violente și de revendicări încăpățânate. Ori, dintr-un alt coșmar, vezi situația cetățenilor județului Suceava versus Spitalul Județean și Ministerul Sănătății. Reacție nulă. Deși atât spitalul cât și ministerul, timp de ani de zile, au construit o veritabilă politică de euthanasiere a plătitorilor de impozite, iar zeci de mii de bolnavi au fost sacrificați fără nicio reacție mai hotărâtă a cetățenilor. Dintre aceștia, mii de oameni nevinovați și-au aflat prematur sfârșitul din cauza lipsei medicamentelor ori a mijloacelor de achiziționare, din cauza lipsei asistenței medicale calificate sau din cauza absenței unui act medical complet și onest. Au protestat cetățenii în stradă împotriva acestor abuzuri comise asupra lor? Și-au revendicat ei drepturile prevăzute de Constituție, dar încălcate sistematic de politicieni, de patronat și de guvernanți? Din păcate, nu. Majoritatea cetățenilor preferă să-și ia lumea în cap sau să îndure o viață mizeră, ca și mizerabilismul așa-zisei elite recent constituite a țării, elită de parveniți ce profită din greu de pe urma statutului de sclavi pasivi ai consumatorilor români.
Gestul din mai 1968 al femeilor de a-și arunca sutienele în semn de protest față de nesiguranța supraviețuirii a fost ulterior transformat în moda topless, care a adus mulți bani și multe satisfacții intreprinzătorilor. În timp ce, totuși, Lumea Liberă a început să se dezmeticească, dorind acum să se elibereze de tirania consumului și să-și îmbunătățească viața prin calitatea ei intrinsecă, românii se află încă în faza când cumpără tot ce iese pe piață, aleargă după oferte și promoții, încă nu se pot dezmetici din acest iureș al shoppingului, petrecându-și viața cu telecomanda în mână.
Un singur efect pozitiv a început să se manifeste, totuși: consumul poate reduce abulia unui popor. S-a văzut în Filipine, unde comportamentul filipinezilor – un fel de români mioritici, abulici și leneși -, a fost radical modificat de presiunea societății de consum. Fiind motivați să consume, filipinezii au devenit, din pasivi și nonșalanți cum erau înainte, o mână de lucru modernă. Aceasta este, spune Baudrillard, „o strălucită dovadă a valorii tactice a consumului reglat, realizat prin dresajul mental al maselor, prin intermediul creditului (cu disciplina și constrângerile pe care le impune), al calculului previzional, al investițiilor și comportamentului capitalist „de bază””.
Așadar, sunt semne și în România că sutienele nu au fost aruncate chiar în zadar, acum 40 de ani. Ca și americanii, poporul român știe să aprecieze frumosul și frumoasele, cu tot cu strategiile lor inteligente, salvatoare.
Angela FURTUNĂ
Publicistă, scriitoare
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
angelafurtuna@yahoo.com
http://laurencejth.over-blog.net/