Să nu ne îndepărtăm prea mult de sfera deja menționată, să rămânem focalizați pe același tip de specie, adică mai bine zis același tip de căpușe aflate în sistemul „valorilor” autentice, mioritice.
Față de prima categorie, aceștia din urmă fac parte dintr-o grupare mult mai selectă, mai greu de atins, ușor de menținut; cu o găleata și un kg de zahăr își pot păstra călduț locul de pe fotoliul din piele ecologică aflat sub incidența sporului de umiditate.
Este tagma privilegiată a țării, unde se odihnesc cele mai luminate minți, unde se țin discursuri demagogice, unde parvenitismul și nepotismul și-au dat mana și conlucrează cot la cot. Locul unde: „corb la corb nu-și scoate ochiul”. Locul celor intangibili, locul unde moralitatea și bunul simț au închinat steagul de ceva vreme, loc atât de contagios încât orice gând bun e transformat în alt gând „bun”.
Locul unde se plătesc sporuri pentru antenă, xerox, umiditate. Locul unde se intra în sferele extraterestre după spusele unei distinse doamne (m-am adresat în felul acesta din cauza că nu știam cum să o numesc), care datorită baticului legat la cap ca și indienii, folosind moțul părului pe post de antenă prindea săraca informații din eter, posturi străine.
Locul unde banii trebuie să circule, locul pseudonimelor, unde judecătorul este numit medic, iar banii medicamente, locul unde cei trei crai de la rasărit, în loc să aducă vestea bună, sunt puși la un loc ferit, păziți bine pentru a putea discuta în voie toate „treburile” și medicii rămași nerezolvați, în tot acest timp nefiind stingheriți de nimeni. Și după cum știm că nici o minune nu ține mult, așa și în acest caz, câteva zile de atragere a atenției publice de la problemele stringente, apoi retrași în umbră, nederanjați, dar cu traista plină de „mulțumiri” și respect.
Locul unde șoferul are leafa mai mare decât boss-ul, femeia de serviciu ia mai mult decât un director în cercetare, norocul ei fiind că s-a oprit cu studiile la timp și că a prestat unde trebuie.
Locul marilor enigme! În acest loc dispare fără urmă respectul, bunul simt, moralitatea, banii….Dispar banii mai ceva decât într-o gaură neagră. Dispar cunoștințele acumulate în ani de facultate, dispare conștiința patriotică, dispare până și viata grea.
Cel mai important!! Este locul unde trebuie să zâmbești în fata camerelor de filmat, să știi să minți în așa hal încât să ajungi să crezi și tu, trebuie să îți placă beculețele albastre de la mașini, care să sclipească mult și des.
Pare un tărâm fermecat aflat într-un bol de sticlă, în care, bătând cu degetul, auzi nestingherit ecoul bătăii: BOC, BOC, BOC….
Acest tărâm este păzit de un zeu, tărâm aparat de acesta și acoliții lui, găsiți cel mai des la câte un șpriț punând satul la cale în jurul mesei tăcerii. Cred că este zeul marilor și fluviilor, cunoscând pănă și Anver-ul.
În acest tărâm sunt acceptate ca și protectoare, mătușile Tamara, muritoare de foame dar cu averi imense lăsate la moștenitori. Tărâm pavat, mărginit cu borduri schimbate anual, tărâm unde se poate iubi „o boală” ca Sida, mutată pe tărâm străin datorită focului iubirii, mon cher!
Dar să terminăm cu acest tărâm fermecat, să lăsăm zeul să-și apere în continuare supușii, să-i lăsăm să se spetească dormind muncind și să ne reîntoarcem în sfera reală, bătută de vânt și ploaie.
Bogdan BILBOREANU
