În actuala Românie, titlul nu îmi spune prea multe dar, când mă adâncesc în problemă, observ că poate fi un răspuns la multa nesimțire ce exista în noi, un răspuns la întrebările celor mulți, rămase fără răspunsuri. Dacă stăm și analizăm toate problemele deontologice în care ne scăldam, cred că ar fi mai simplu și mai ușor să spunem ce nu este în țara noastră problemă deontologică.
Consider că la noi romanii, subiectul etică și deontologie este un subiect tabu, ocolit de toți cei sus puși, acceptat de cei mulți de jos, criticat de mulți pe ascuns, susținut de puțini, analizat de nimeni, scris doar pe unele blog-uri.
Prima mare problema și neînțelegere etică cu care mă confrunt prin natura job-ului, este cea legată de cei în uniforme albastre, frumos apretate, cu nelipsita caschetă albă pe creștet. Totul legat despre această problemă se poate cuprinde într-o singură propoziție spusă din bătrâni: „Lupul paznic la oi”. Of of, lupule!!! Îl vezi stând în mijlocul intersecției, cu burta și brățara de aur aflate în dotare, cu moacă de șmecher și de parvenit, cu alura că totul i se cuvine și că noi suntem în serviciul lui și nu invers. Stă cu capul sus, țeapăn, cu privirea încruntată, de multe ori pus pe harță și scandal, e programat să îți arate cine e mai tare, tu sau uniforma !!! De multe ori își lasă acasă materia cenușie, întrebându-se de ce să mai consume energie pentru transportul acesteia, că doar, fiind în criză, face și el economie. Ciudat domeniu de a face economie și-au găsit și ei. Cred că mai bine începeau să facă economie la greață, șmecherie, prostie, cocalarism și cred că ar trebui să mă opresc cu enumerarea aici; dacă ar fi să o termin nu mi-ar ajunge nici timpul nici spațiul.
De multe ori stau în boscheți, ca leii ce își așteaptă prada, doar că ei își așteaptă „tradiția”, obicei susținut de umilul și serviabilul om fără carte, care, la vederea șepcii, încep a-i tremura genunchiul și portofelul. Patetic!!! Cum să îmi tremure picioarele în fața unuia mai jos decât mine pe scara școlarizării, a bunului simț, a respectului, a simțului civic!? Cum să te raportezi în așa fel în fața unei persoane care, cu „anii” de școală și specializare pe banii mei, nu este în stare să scrie lizibil sau cel puțin corect din punct de vedere gramatical. Cum să tremur în fața lui?!
Îl vezi prezentându-și burta dobândită cu mare agoniseala, din mult „respect” de la șoferi, aurul care strălucește la gat, la mâinile umflate de atâta grăsime și huzur, ochelarii cei fumurii ce dau bine la look, căci trebuie să fii și trendy, în timpul liber în hainele de firmă, în mașinile scumpe, dobândite prin „donații” de la „n” mătușa Tamara, că doar din salariul de bază de unde atâtea. Se joacă zilnic de-a hoții și vardiștii, în fata lor ești doar încă un suspect, doar cu alt chip, un alt individ ce merită să fie privit de sus, cu scârbă, care are tot timpul din lume să aștepte la intersecțiile aglomerate dirijate de măriile lor. Culmea culmilor!!! Când au blocat toata circulația, se retrag pe margine să se odihnească, între timp traficul decongestionându-se de la sine, la mica înțelegere.
Când se va ajunge la concluzia că nu avem nevoie de asemenea șmecheri care să ne dirijeze „viețile”!? Când va trebui să respecte mai întâi ei legea ce ne-o impun nouă!? Când, fără televiziune, își vor sancționa colegul în stare de ebrietate aflat la volanul mașinii personale!? Când vor purta centura de siguranță, apoi dându-mi amendă pentru neportul acesteia!? Când te vor îndruma fără a se răsti și fără a părea supărați!? Când se va sfârși „tradiția”, pânda din boscheți, șmecheria, nepotismul??? Când?!?!
Bieții de ei, cu salariile lor bugetare, cu sporurile nesimțite, de-abia pot trăi și ei decent cu vilă, mașini de lux, viață de noapte prin cluburi, cină la restaurant, concediu în locuri exotice, săracii de ei, fac toate acestea doar din salariul lor modest de bugetari. Ar trebui să ne dea și nouă această rețetă magică de a întinde salariul ca pe o guma de mestecat, de a-l pune la dospit în dulap și a doua zi să-l găsim mărit de câteva ori, rețeta de a găsi bani în toate buzunarele hainelor de serviciu, prin mape, prin torpedou și portiere, și culmea găsirii banilor: în actele altora. Asta e cea mai tare, nu găsești nimic în actele tale, dar găsești în actele altuia… Frumos!!!
Stau și mă întreb cum să respecte omul de rând legea, acel ce îmi impune mie să o respect nu o respectă chiar el!? De la atâta îmbuibare cred și eu că au obrazul mai gros decât blatul mesei, dar până unde se poate ajunge cu nesimțirea, parvenitismul!? Când se vor termina toate acestea, până când noi, cei mulți, vom accepta asemenea comportament față de persoanele noastre!? Când vom termina cu milogeala și umilirea pe care ne-o aplicăm singuri!?
Revin la sintagma celebră: „lupul paznic la oi!”.
Bogdan BILBOREANU
