Proștii tăi și deștepții altora

Nu e nici un secret faptul că de vreo 6 decenii încoace echipa mea favorită de fotbal se numește Real Madrid. Iubirea fiind veșnică și necondiționată, este de la sine înțeles că indiferent de ce loc ar ocupa în clasament, de ce adversar ar întâlni în cupe, de ce antrenor are, de ce jucători vinde sau cumpără, eu țin cu Real. Inclusiv, sau mai ales, la pariuri, unde dacă ar fi să socotesc câți bani nu am câștigat din cauza Real-ului (nu pot să spun că i-am pierdut, dar sigur că banii plătiți de mine la casele de pariuri sunt și ei din categoria pierderi, oricum infinit mai puțini decât cei pe care nu i-am câștigat din cauza meciurilor pierdute de Real), ar ieși o sumă absolut înspăimântătoare: destul de multe miliarde de lei vechi. Chestia nu are lecuire, iar ultimul campionat a fost chiar păgubos rău de tot, Real având un parcurs pe care nu-l pot compara cu nici unul din câte îmi amintesc, fiecare meci pierdut de Real regăsindu-se în unul sau mai multe bilete de pariuri pierdute, marea majoritate din cauza unui singur meci, cel al iubiților mei din Madrid. Reversul medaliei ar fi acela că în principiu refuz să pariez pe meciurile Barcelonei, chiar dacă în ultimul sezon, majoritatea acestora însemna câștig sigur. Acum, la spartul târgului, am făcut totuși o excepție, pariind sâmbătă, pe lângă alte 19 meciuri, și pe finala Cupei Spaniei, în care se întâlneau Barcelona și Valencia. Mi-am zis că Messi și ceilalți „artiști” n-or fi atât de idioți încât să nu scoată măcar un egal, așa că am pus cel mai blând pronostic cu putință, respectiv 1X, cota 1,17. Era ultimul meci de pe biletul meu, celelalte fiind deja câștigate la ora începerii ăstuia. Deja mă bucuram că am câștigat (nu mult, 290 de lei, că jucasem de câțiva lei, punând doar pronosticuri „sigure”), așteptând spectacolul. Spectacol a fost, dar l-au făcut ăilalți, Barcelona jucând la fel de prost ca la Liverpool. Banii s-au dus dracului, iar eu mi-am spus că tot mai bine pierd pe mâna proștilor mei decât pe cea a „deștepților” Barcelonei. Pe care habar n-am de ce am pariat acum, dar vă jur că nu mai pariez niciodată.