Librăriile din Europa occidentală au fost luate cu asalt de bibliofili, dornici să „pună mâna” pe bestsellerul „Proștii la putere. Cum să ne apărăm de prostia celor care ne conduc” al lui Diego Armario, fost director al Radiodifuziunii Spaniole, actualmente scriitor și consilier pe probleme de comunicare.
*
Diego Armario își începe incursiunea în lumea prostiei într-un mod mai mult decât elocvent, povestind o întâmplare tragicomică, din 1952. În centrul acțiunii îl întâlnim pe monsieur Delille, farmacist, care avea o adevărată obsesie pentru iepurii sălbatici, care îi devastaseră grădina. După ce a recurs la toate metodele posibile să scape de „invadatori”, Delille a găsit în sfârșit soluția perfectă pentru a scăpa de urecheați. El a comandat o cultură din virusul Myxoma, responsabil pentru mixomatoză, o boală care făcuse ravagii printre iepurii din Australia. Farmacistul a reușit să pună mâna pe unul dintre micii lui dușmani, căruia i-a inoculat periculosul virus. În doar câteva săptămâni, grădina sa a fost eliberată de invadatori. Din păcate însă, epidemia s-a extins în Franța, Olanda, Belgia, Italia. „Geniala” idee a unui nebun a devastat astfel jumătate din Europa.
Însă nu toate „tâmpeniile” au aceleași consecințe tragice. Cert este însă că, mai întotdeauna, ele nu trec neobservate.
Șefi cu titlu
În timp ce pentru Carlo Cipolla, un mare economist al secolului trecut, prostul este o cineva care face rău altei persoane sau unui grup de indivizi fără a avea nici un avantaj de pe urma faptei sale sau mai mult, chiar suportând pe propria piele consecințele faptelor sale, pentru Armario lucrurile sunt un pic diferite.
În opinia lui Armario, astfel de persoane reușesc să se afirme pe plan profesional tocmai datorită oportunismului lor, a simpatiei lor studiate, a extraordinarei capacități de a adula adevărații șefii, calități care se potrivesc perfect cu sistemul. Ba mai mult, ei nu dau bătăi de cap și umplu fără probleme golurile din sistem.
Armario spune că există o regulă de aur, care rar nu se aplică: ” Cei mai ineficienți dintre angajați sunt transferați sistematic la departamente unde nu pot să facă cine știe ce pagube, iar la final devin șefi”. Odată ajunși în poziție de conducere, proștii sunt mândri de funcția lor și adoră să fie strigați cu titlul obținut, „consilier”, „ministru”, „director”, iar lista nu are final. Sunt tenace, răbdători, imprevizibili, mincinoși, intoleranți, exagerat de ambițioși, mereu în ofensivă și răzbunători.
În cele mai multe cazuri sunt și fericiți, pentru că nu își dau seama cine sunt și ce fac cu adevărat. Sunt prezenți peste tot, de la fabrici până în parlamente, de la bănci și până la supermarketuri.
Prostie universală
Și pentru că prostia este totuși un fenomen complex, reprezentanții acestei categorii se prezintă sub diferite forme.
Un prim tip ar fi „prostul fraier”, care fiind el însuși șocat de propriul succes, este mereu nesigur de deciziile sale.
Există apoi „idiotul nebun”, al cărui caracter merită poate fi subiect de studii psihiatrice. El poate crea atât de multă tensiune în mediul de lucru, încât îi aduce la disperare pe colaboratori și subalterni. Deseori beția puterii le stimulează sadismul, ei devenind astfel de o cruzime rar întâlnită, bârfesc, inventează fel de fel de povești pentru a-și discredita colegii.
„Cretinul mediatic” crede în schimb că prestigiul profesional depinde de notorietate și face tot posibilul să apară oriunde și la orice oră, indiferent că e vorba de tonomatul de cafea sau de emisiunile televizate.
Nu trebuie uitat cazurile frecvente ale proștilor, care nu sunt conștienți de propria condiție, dar care au suficient tupeu să îi consideră pe cei din jur „înapoiați mental”.
Există totuși o posibilitate cât de mică de a supraviețui într-o astfel de societate? Șansele sunt mici, pentru că o vorbă din bătrâni spune că pentru prostie nu există leac.
O metodă optimă ar fi să faceți pe proștii, măcar până în momentul în care vi se dă ocazia de a demonstra ce puteți cu adevărat. Sau puteți renunța la competiție și să vă retrageți într-un colț citind Balzac, Shakespeare sau Tolstoi. Dacă vă place și în acest fel reușiți să vă relaxați, atunci prostia v-a ocolit.
