Oaza din centrul Sucevei, Parcul Șipote, lăsată mulți ani de izbeliște de către autorități, a început să fie râvnită de mulți după 1990, iar cei care au avut și pârghiile necesare au căpătat o bucată. Achizițiile făcute de către unele VIP-uri, de peste 2.300 de metri pătrați, au fost întărite de instanțe judecătorești, așa că sunt iremediabil pierdute pentru oraș. Pentru altele, administrația locală mai are speranțe că pot fi recuperate pe cale juridică.
Conform protocolului de predare-primire încheiat pe 16 octombrie 2020 între Direcția Silvică și Primăria Suceava, după ce juridic Parcul Șipote a trecut în proprietatea administrației locale, din cele 10,9 hectare ale parcului, 1,59 hectare au fost excluse de la predare.
Din aceasta, o suprafață de 8.146 metri pătrați, din care 7.758 metri pătrați se suprapun cu fondul forestier, se află în proprietate privată, ale unor firme și persoane fizice.
Topul proprietăților private din Parcul Șipote
Cele mai mari suprafețe de teren din Parcul Șipote, aflate în proprietate privată, sunt ale unor firme: Chabros House SRL – trei parcele, care însumează aproape 2.400 mp, Titiana Construcții SRL – o parcelă de 950 mp, SC Professione Casa SRL – o parcelă de 900 de mp.
Restul sunt suprafețe de până la 652 mp, deținute de diverse persoane fizice:
Dragoș Croitor – două parcele, una de 652 mp și alta de 485 mp;
Elena Lucia Petreanu – două parcele, una de 534 mp și alta de 420 mp;
Eugenia Băișanu – o parcelă de 648 mp;
Anca-Lorena Slevoacă și Ilie Ilcu – o parcelă de 500 mp;
Ilie Ștefan Tipa și Cristina Tipa – o parcelă de 449 mp;
Gheorghe Ciornei și Elena Ciornei – o parcelă de 219 mp.
Situația este încurcată și de faptul că unele dintre firmele care dețin acte de proprietate pe teren în Parcul Șipote sunt deja radiate sau se află în insolvență. De exemplu, SC Professione Casa SRL, o firmă cu sediul în Dumbrăveni, este radiată din 2019. Firma avea trei acționari, Ștefan Huțan, Paolo Brusco și Lorenzo Brusco. Paulo Brusco este unic acționar și administrator și la o altă firmă în activitate, tot din Dumbrăveni, Titania Construcții SRL.
Firma Luxbau SRL se află de mai mulți ani în procedură de insolvență, iar firma Elbit Telecom SRL, care o are acționar unic pe Lucia Elena Petreanu, figurează cu întrerupere temporară de activitate.
Cum s-au împroprietărit unii pe parcul din inima Sucevei
Împroprietăririle în Parcul Șipote s-a făcut după 1990 pe două căi:
1) prin hotărâri judecătorești care au stabilit drept de reconstituire a dreptului de proprietate, FĂRĂ precizarea amplasamentului;
2) prin ordine ale unor prefecți sau primari, date în calitatea acestora de președinți de comisii de fond funciar.
Terenul pe care se află parcul a fost expropriat prin decretul nr. 659/1973 pentru lucrări de interes public, respectiv lucrări de drenare pentru consolidarea versantului și ulterior amenajarea unui parc dendrologic. Conform tuturor legilor de fond funciar din România, astfel de terenuri nu fac obiectul retrocedării, dar cu toate acestea, cel puțin zece foști proprietari au solicitat și au obținut reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. Surprinzător, la foarte puțin timp după ce au obținut titluri pe teren din parc, foștii proprietari au și vândut.
Pe parcursul anilor s-au emis cel puțin zece titluri de proprietate în parc pe suprafețe care însumau 7.758 de metri pătrați de fond forestier.
Când Prefectura și Direcția Silvică Suceava în sfârșit au aflat, au cerut în instanță anularea lor. O parte dintre procese le-a pierdut, cu altele au avut succes.
Mecanismul împroprietăririlor și deciziile instanțelor de judecată
De exemplu, procesul cu părinții deputatului Ștefan Alexandru Băișanu a fost pierdut de cele două instituții. Terenul care aparține acum definitiv și irevocabil, conform unei hotărâri a instanței de judecată, părinților deputatului Băișanu a fost cumpărat de la Elena Felicia Savu. Reconstituirea a fost făcută de instanță, pentru teren în intravilanul municipiului Suceava, fără desemnarea amplasamentului.
Elena Felicia Savu a obținut titlul de proprietate nr. 3316 în data de 5 iulie 2004, pe o suprafață de 2.184 de metri pătrați de teren în zona Parcului Șipote. Câteva zile mai târziu, în data de 13 iulie 2004, a vândut terenul lui Constantin și Eugeniei Băișanu. În 2010, Prefectura și Direcția Silvică Suceava au deschis acțiuni de anulare a titlului de proprietate, dar au fost respinse din start de instanțele din Vrancea și Galați, fără a mai ajunge să fie judecate pe fond. Deschiderea acțiunii a fost considerată de instanță ca neîntemeiată, iar recursul a fost respins pe motiv că o cerere nu poate fi judecată de două ori.
Un alt sucevean cunoscut care a devenit proprietar pe o parcelă de aproximativ 100 mp la Șipote a fost Cornel Pietreanu, fostul „rege al sticlei”. Terenul a fost cumpărat de la Grigore Cărpuș, fost proprietar expropriat. În acest caz, instanța i-a dat câștig de cauză lui Pietreanu pe motiv că și-a construit casa pe respectiva suprafață de teren.
Un alt câștigător este Mircea Popovici, căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 114 mp, prin ordin al prefectului, în anul 1997.
Pe exact aceeași speță, firmele Elbit Telecom, Titania Construcții, Luxban SRL și omul de afaceri Ionel Ruxandari au pierdut în instanță, în fața Direcției Silvice. În cazul acțiunilor deschise de Prefectură, aceasta a pierdut patru procese și a câștigat cinci.
Împroprietăririle din parc s-au derulat extrem de discret. Direcția Silvică, de exemplu, care se știa administrator al terenului statului în întreaga zonă, a aflat că a pierdut o parte consistentă abia în 2008, când o firmă din Dumbrăveni a solicitat aviz de construcții pentru două blocuri în parc, pe o suprafață de 2.200 mp. Mecanismul obținerii terenului pentru blocuri a fost similar: în data de 5 iulie 2004 două sucevence în vârstă au primit titluri de proprietate pentru 1.300 mp, respectiv 900 mp. Patru luni mai târziu, femeile au vândut terenul, una cu 550 de euro, iar a doua cu 2.200 de euro. Actele oficiale au fost făcute în 2005. Cel care a cumpărat a vândut, la rândul său, în aprilie 2007, firmei Professione Casa SRL Dumbrăveni, cu un preț în acte de 190.000 de euro.
Strania poveste a avizelor favorabile pentru un ansamblu rezidențial în parc
La solicitarea firmei, Primăria Suceava a eliberat în 2008 certificatul de urbanism pentru „ansamblul rezidențial Șipote”, Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a înaintat un memoriu favorabil către Ministerul Culturii, care a avizat ridicarea construcțiilor cu trei etaje și mansardă în parc, iar furnizorii de utilități – gaz metan, energie electrică, telefonie, apă canal – au dat de asemenea aviz favorabil.
De fapt, firmei din Dumbrăveni îi aparțineau doar 600 de mp, restul terenului era al altor „investitori strategici”.
Atât Professione Casa, cât și familia Băișanu și-au manifestat statutul de proprietar, firma – prin tăierea pinilor de pe terenul pe care l-a cumpărat, familia – prin îngrădirea parcelei obținute. În 2010, reprezentantul Ocolului Silvic Pătrăuți, în administrarea căruia se află parcul, a sesizat Direcția Silvică de faptul că o suprafață din parc este îngrădită cu sârmă și de pe o alta s-au tăiat nouă pini. Direcția Silvică a chemat poliția, a făcut plângere penală împotriva familiei Băișanu și a firmei din Dumbrăveni, dar a pierdut.
Când buldozerele erau gata să pornească spre parc pentru a săpa fundațiile la blocuri, în sfârșit unele dintre instituțiile statului au ieșit din inerție. Direcția Silvică și Prefectura Suceava au început să verifice modul în care s-au făcut eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie și intabularea.
Analizând documentele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, Prefectura a descoperit importante încălcări ale legii petrecute atunci când s-a decis retrocedarea terenului. La solicitarea prefectului de atunci, Sorin Popescu, instituția a deschis procese prin care a cerut constatarea nulității absolute a fișelor de proces-verbal de punere în posesie întocmite de comisia municipală de fond funciar, a titlurilor de proprietate, anularea actelor subsecvente întocmite ulterior, precum și radierea înscrisurilor efectuate în Cartea Funciară de către OCPI Suceava, în sensul efectuării înscrierii corecte a adevăratului proprietar, care era statul român, și a administratorului – Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA, prin Direcția Silvică Suceava.
Ulterior i s-a alăturat și Direcția Silvică în acest demers. Paradoxal, procesele în care proprietari au fost VIP-uri au fost câștigate de acestea, celelalte au fost câștigate de instituțiile statului.
Cum a apărut Parcul Șipote
Suprafețele de teren pe care astăzi este Parcul Șipote au fost expropriate, așa cum am menționat, în anul 1973, trecând în domeniul public al statului pentru a se executa lucrări de consolidare a versantului de est. Inițial au fost în administrarea municipiului Suceava, ulterior, în iunie 1988, terenul a trecut în fondul forestier ca urmare a efectuării unui schimb de teren între fondul forestier de stat și suprafața administrată de Consiliul Popular. Pe acest teren s-a extins Parcul dendrologic Șipote, prin împădurire. Administrarea a fost preluată de inspectoratul silvic, ulterior Direcția Silvică Suceava.
Practic, parc înseamnă 10,9 hectare din cele aproape 67 de hectare de teren acoperit cu vegetație forestieră între centrul Sucevei și Cetatea de Scaun. Este zona din spatele restaurantului McDonald’s până la pârâul Dalat, cu câteva suprafețe și pe celălalt mal. Rațiunea de înființare a parcului a fost de consolidare a versantului afectat de alunecări de teren, dar și de a înfrumuseța orașul și de a-i asigura un plămân verde.
Primele demersuri au fost făcute, conform ziarelor vremii, încă din 1969, când Consiliul Popular Municipal a trecut la „sistematizare pentru amenajarea parcului de cultură și odihnă Suceava”. Lucrările s-au făcut cu muncă patriotică, adică de către organizații ale UTC, elevi, studenți și alți tineri care au făcut voluntariat la plantat copaci. Până în 1974 s-au realizat captarea tuturor izvoarelor, drenări pe versanți, puțuri absorbante, canalizarea pâraielor Șipote și Cetății, taluzarea versanților, aleea pavată de-a lungul pârâului Șipote și cea care făcea accesul din fosta stradă Walter Roller spre Cetatea de Scaun. A urmat plantarea de puieți de talie mare, cu înălțimi între 1,5 și 3 metri, de Ginko, tisă, brad, brad de Caucaz, brad argintiu, duglas verde, molid, molid înțepător, larice, pin silvestru, pin de munte, pin negru, pin bancsian, pin, pin neted, zâmbru, chiparos de baltă, tuia, tuia columnară, o specie de tuia care în denumirea populară este cunoscu ca „arborele vieții”, ienupăr, brădișor etc..
