Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH USV*) a stat de vorbă cu prof. univ. dr. ing. Laurențiu Dan Milici, mentor pentru nenumărate generații de studenți care au trecut pragul Facultății de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, dar și pentru cei care astăzi își construiesc viitorul aici.
Un nume respectat în mediul academic și în cercetarea inginerească, interlocutorul nostru a împărtășit din experiența sa profesională, din viziunea asupra rolului inginerului în societatea modernă și a dat și câteva sugestii pentru tinerii care aspiră la excelență.
Laurențiu Dan Milici, în vârstă de 57 de ani, prof. univ. dr. ing., activează în cadrul Departamentului de Electrotehnică al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava și deține funcția de decan al Facultății de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor.
La Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, metaforele tehnice devin povești despre oameni, echipă și misiune educațională.
Prof. univ. dr. ing. Laurențiu Dan Milici răspunde cu imaginație la întrebarea: dacă facultatea ar fi un circuit electronic, ce componentă ar simboliza-o cel mai bine?
„Desigur, o sursă generatoare de energie, dar și de speranță, de idei și de inițiativă”, spune acesta, explicând că o astfel de sursă „nu poate oferi toată energia necesară celor 80 de colegi, personal didactic și nedidactic din facultate, sau celor 1.200 de studenți”, dar, împreună cu aceștia, poate „pune în practică visul și speranța tuturor”. Decanul subliniază că, deși colegii sunt foarte diferiți între ei, „reușim să fim catalizatorul care pune în valoare studenții, stimulând creativitatea și dorința de a excela”. Fără aceste „surse de energie, inițiativele ar rămâne blocate, iar progresul ar fi lent”. Dar, într-un circuit electric, nu doar sursele de energie sunt vitale, „rezistorii au rolul lor important de a tempera și de a modera explozia de entuziasm”, explică profesorul.
„Condensatoarele filtrează riplurile, stochează energia și o eliberează atunci când este nevoie, reprezentând capacitatea de a genera cunoștințe noi. Inductanțele produc un câmp magnetic capabil să transforme cunoștințele în cunoaștere, iar comutatoarele realizează un management adecvat, controlând fluxul de date și al deciziilor strategice”.
Cât despre componentele active, acestea sunt, în opinia sa, studenții. „Tranzistorii sunt însă studenții, care reușesc prin tinerețea lor să amplifice tot ce înseamnă viață în facultatea noastră”, afirmă decanul.
În final, profesorul ridică o întrebare care depășește domeniul ingineriei și intră în cel al filozofiei colective: „Oare există în acest «circuit electric» componente mai importante și mai puțin importante?”
Răspunsul său este tranșant: „Nu. Avem nevoie unii de alții, și asta ne face puternici și eficienți”.
- Unul dintre mentori i-a fost Dorel Cernomazu
Prof. univ. dr. ing. Laurențiu Dan Milici are în palmares 50 de brevete de invenție, dintre care opt europene, precum și mai multe cereri aflate în analiză. Întrebat care dintre aceste proiecte a fost cel mai provocator și cu cel mai mare impact, răspunde cu modestie: „E foarte greu să spun care a fost cel mai provocator proiect, deoarece fiecare dintre ele a fost realizat într-un cadru aparte”.
Acesta mărturisește că marele său noroc a fost să lucreze „într-un colectiv creativ și dinamic, în care ne-am inspirat unii pe alții și în care fiecare membru a avut un rol important”. Ca inginer, a fost format la „școala de inventică de la Iași a profesorilor Belousov și Cantemir”, iar ulterior, după câteva stagii în taberele de inventică ale profesorului Mironov, a avut „marele noroc să fie primit cu încredere, din primii ani de inginerie, la Suceava, în laboratorul profesorului și marelui inventator Dorel Cernomazu, creator de școală”, cel care i-a marcat definitiv cariera.
„A reușit să mă formeze la nivelul meu de astăzi și încerc să duc mai departe activitatea sa în cadrul școlii doctorale”, adaugă profesorul Milici.
În ceea ce privește alegerea unei invenții favorite, acesta face o comparație plină de sensibilitate: „Așa cum nu poți cere unui părinte să spună care dintre copiii lui este mai bun, nici eu nu pot spune care dintre invențiile mele a avut un impact mai mare”. Totuși, recunoaște că unele dintre creațiile sale „au avut șansa de a fi premiate la mari saloane internaționale de inventică”, dar crede că „doar timpul va fi capabil să le aducă în lumină pe cele cu adevărat importante”.
„Educația inginerească diferă față de educația clasică prin faptul că are o componentă teoretică ce implică dezvoltarea unui aparat matematic, care, împreună cu teoriile fizicii, explică aplicațiile tehnice, dar și o importantă componentă practică, ce dezvoltă abilități și deprinderi de analiză, de proiectare și de cercetare specifice”, explică acesta.
Acest tip de formare necesită „metode didactice și instrumente specifice”.
- „Nu poți fi cercetător fără să fii curios”
Întrebat care sunt cele trei calități definitorii ale unui cercetător de succes în domeniul ingineriei și educației universitare, răspunde fără ezitare: „Curiozitatea este principala calitate. Nu poți fi cercetător în niciun domeniu fără să fii curios”.
Explică faptul că există specialiști mai puțin curioși, capabili să facă analize, studii, să proceseze date și să tragă concluzii în proiecte bine plătite, „dar aceștia rămân niște «salariați», nu cercetători”.
Cea de-a doua calitate esențială este cunoașterea și înțelegerea teoretică profundă a domeniului de activitate.
„O cunoaștere și o înțelegere a fenomenelor, dar și stăpânirea instrumentelor intelectuale cu care putem opera – matematica, chimia, fizica – sunt importante în cercetare”. Reamintește că, încă de la Leonardo da Vinci, omenirea a încercat să împartă cunoașterea în domenii distincte, ceea ce a dus la progrese spectaculoase.
Însă, subliniază, „în ultima perioadă, marile descoperiri apar la interfața dintre aceste domenii, acolo unde specialiștii nu au reușit să cunoască profund lucrurile”.
Exemplele sunt numeroase: de la știința materialelor și noii compuși cu proprietăți spectaculoase, până la biofizică, biochimie, biosenzori industriali, biotranzistori și cercetările privind inteligența artificială inspirată de funcționarea creierului uman.
Un alt pilon fundamental al cercetării îl reprezintă testarea și experimentul.
„În știință, teoriile trebuie demonstrate științific, dar și validate experimental. Nu poți susține un rezultat al cercetării decât printr-un experiment repetat și reproductibil”.
Menționează că limitările tehnologice au făcut ca unele mari teorii să fie validate abia după zeci de ani, moment în care au fost recunoscute pe scară largă. Creativitatea completează acest portret al cercetătorului ideal. „Fără creativitate nu poți merge înainte, nu poți găsi ceva ce alții nu au găsit”.
Recunoaște că aceasta scade odată cu vârsta, însă există metode de a o menține vie. „Din nefericire, școala contemporană nu pune accent pe educația creativă. Depinde doar de noi să rămânem creativi, indiferent de domeniu. Unii se nasc cu aptitudini, dar creativitatea se poate și educa”.
Împăcarea rolului de manager universitar cu cel de cercetător activ și formator de viitori ingineri nu este deloc simplă. „E foarte greu și simt că funcțiile administrative te deprofesionalizează”, recunoaște acesta, adăugând că aceeași impresie i-a fost confirmată și de colegi din alte universități europene. Norocul său este că activitatea cu studenții la master și doctorat îl obligă să rămână conectat la cercetare. „Trebuie să lucrez cu ei, să verific ceea ce fac, să le dau idei, să dezbat și să problematizez, să experimentez și să inovez”.
- „Am bucuria de a face ceea ce îmi place, și asta mă motivează”
Un alt motor important sunt proiectele de cercetare, care îl țin mereu în contact cu noutățile din domeniu.
Totuși, timpul pentru studiu este insuficient într-un domeniu „în care tehnologiile se succed cu o viteză extraordinară, în care trebuie mereu să citești, să înveți, să înțelegi ce se întâmplă”.
Programul zilnic este riguros și intens: analiza situațiilor ce necesită decizii, redactarea rapoartelor, comunicarea constantă cu colegii și studenții, gestionarea zecilor de e-mailuri, dar și implicarea în activități de voluntariat în comunitate.
„Rezultă o zi de muncă ce începe la 7 dimineața în birou și se termină la 21 seara, când în general mă opresc, dacă nu sunt lucruri ce nu pot fi amânate până a doua zi”.
Duminica își permite rareori să lucreze după la prânz, pentru a citi „o carte care nu are legătură cu școala”.
Concediul, mărturisește, este cam la fel de plin.
„Norocul meu este că familia mă înțelege și mă susține. Am satisfacția lucrurilor realizate, am sprijinul tuturor colegilor, am bucuria de a face ceea ce îmi place, și asta mă motivează și îmi dă puterea de a le rezolva pe toate”.
- Programe noi
În ultimii cinci ani, Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor a lansat cinci noi programe de studii de licență.
„Totul a pornit de la viziunea conducerii Universității de a ne adapta continuu la tendințele existente pe plan internațional – mereu apar meserii noi – și la facilitățile oferite de legislația din mediul educațional românesc”. Două dintre aceste programe au fost demarate chiar în perioada pandemiei de Covid-19, un context dificil care a necesitat investiții considerabile.
„A fost un efort mare din partea Universității, pentru că au trebuit amenajate laboratoare de specialitate, atrași specialiști, pregătite curricula și conținuturile aferente și puse bazele unor noi domenii de cercetare”.
Unul dintre noile programe este Echipamente și sisteme medicale, conceput pentru a răspunde unei nevoi acute: în spitalele din Occident există un inginer medical la 3–5 medici, în timp ce în România raportul este de un inginer la 20–30 de medici.
„Actul medical este din ce în ce mai dependent de echipamente complexe și foarte scumpe, care trebuie exploatate corespunzător, ținute într-o stare perfectă de funcționare, calibrate și uneori operate de astfel de specialiști”.
Lista acestor echipamente este impresionantă: de la RMN-uri și ecografe, până la aparatele din secțiile ATI, echipamentele de analiză medicală și roboții chirurgicali.
Cel de-al doilea program lansat în pandemie este Echipamente și sisteme de comandă și control pentru autovehicule, care pregătește specialiști pentru domeniul vehiculelor electrice și hibride, dar și pentru viitorul dominat de autovehiculele autonome.
„Este o cerere extrem de mare pe piața muncii de astfel de specialiști, care necesită o pregătire specială și acreditări specifice, odată cu creșterea numărului de automobile electrice”.
În urmă cu un an, au fost inaugurate alte trei programe, toate în format dual: Sisteme electrice, Calculatoare și Automatică și informatică aplicată. Acest tip de formare urmează tendința învățământului tehnic european, în care universitățile colaborează direct cu marile companii. „Noțiunile teoretice sunt transmise de cadrele facultății, iar elementele practice – jumătate din orele de pregătire – sunt realizate în marile firme din zonă”.
Absolvenții primesc diploma de inginer, dar și o experiență practică solidă, care „le va oferi posibilitatea să se integreze mult mai ușor în mediul economic”.
„Mediul universitar trebuie să îmbine educația și formarea de specialiști cu dezvoltarea cunoașterii și cercetarea. Nu poți face o educație de calitate, nu poți pregăti specialiști competitivi pe piața muncii fără să ai dezvoltată componenta de cercetare”.
Standardele în domeniu se schimbă continuu, ceea ce impune menținerea „unui climat activ și adaptat principalelor domenii de interes”.
- „Am norocul de a lucra cu oameni extraordinari”
Un profesor universitar, spune el, trebuie să fie capabil să formeze colective de cercetare, să atragă fonduri, să stabilească direcții în concordanță cu prioritățile domeniului și să creeze condițiile pentru obținerea celor mai bune rezultate.
„Există deci și un management al cercetării ce trebuie făcut de profesorii universitari.” Echipele pe care le coordonează sunt mixte – de la conferențiari și tineri asistenți, la personal auxiliar, doctoranzi și studenți de la master și licență. Acestea au nevoie de teme atractive, fonduri și, mai ales, echipamente adecvate. „Este foarte important să poți aborda teme de cercetare pentru care să ai resursa necesară ducerii la final a activităților. Nu este ușor în condițiile în care cercetarea este puternic subfinanțată în România. Practic este un «mers pe sârmă», un echilibru pe care trebuie să-l menții mereu între resursa financiară, dotările din laboratoare, interesul colegilor și rezultatele obținute”.
Revenind la motivația echipei, spune că nu are nevoie să insiste în această direcție: „Am norocul de a lucra cu oameni extraordinari, care reușesc să aloce mult timp cercetării și care sunt dornici să facă lucruri noi, să genereze cunoștințe și realizări tehnice domeniului.” Marea provocare rămâne găsirea unor teme de interes comun și identificarea resurselor pentru finalizarea studiilor.
„Avem câteva direcții de interes în care considerăm că facem performanță, iar rezultatele obținute ne aduc multe satisfacții”. „Etica devine o problemă tot mai importantă în toate activitățile comunităților umane, în cercetare, dar mai ales în inginerie”, subliniază acesta.
Problema nu se rezumă la plagiat și nu este specifică doar României – la nivel global se investesc resurse considerabile în dezvoltarea unor platforme dedicate eticii.
Aceasta capătă tot mai multe dimensiuni, de la mediu și războaie, până la justiție și inteligența artificială, iar normele sunt greu de stabilit definitiv, pentru că apar constant provocări noi.
Universitarul sucevean face o observație provocatoare: „Știți că există un jurământ pe care medicii sau juriștii îl rostesc la intrarea în sistem. V-ați întrebat vreodată de ce cercetătorii, biologii, inginerii nu au un jurământ al lor?”
Motivul, spune el, ține de faptul că impactul unei tehnologii asupra vieții sau ecosistemului este adesea greu de evaluat cu precizie.
Dă ca exemplu dezbaterile privind efectele telefoanelor mobile sau ale liniilor de înaltă tensiune asupra sănătății.
„Sigur, o influență există și s-au făcut, și continuă să se facă, studii ample în aceste direcții. Există astăzi reglementări internaționale și limitări legislative, dar efectele nu pot fi complet eliminate, mai ales pentru că natura ne face foarte diferiți, iar unele persoane pot fi mai sensibile la radiații electromagnetice”.
- „O facultate de inginerie pare grea, dar cu siguranță aduce foarte multe satisfacții”
Recomandarea sa pentru tinerii care visează la o carieră academică în inginerie, dar sunt intimidați de complexitatea domeniului, este simplă: să privească în jur și să înțeleagă că „telefonul, mașina, liftul și orice altceva nu pot exista decât datorită inginerilor”.
Tehnologia evoluează rapid: orice echipament electrocasnic sau telefon este astăzi mai ieftin, mai performant, mai fiabil și mai ușor de folosit decât acum zece ani – iar meritul aparține inginerilor „care zilnic inovează, dezvoltă noi tehnologii, proiectează și eficientizează. O facultate de inginerie pare grea, dar cu siguranță aduce foarte multe satisfacții și are frumusețea ei. Trebuie să vrei, să ai curajul să o începi și, cu siguranță, nu vei mai renunța la ea”.
Profesorul univ. dr. ing. Laurențiu Dan Milici îi îndeamnă pe tineri să vorbească cu ingineri și studenți la inginerie, să viziteze laboratoare, fabrici automatizate și firme de proiectare, să se gândească la cum va arăta lumea peste 10 sau 20 de ani.
„Cu siguranță nu vă puteți imagina cum va fi, și asta pentru că, în jurul nostru, peste tot, sunt ingineri care visează, creează, inovează. Ai curajul de a fi unul dintre ei și nu-ți va părea rău”.
Mesajul final este unul optimist și pragmatic: „Sigur, pare greu, dar nu este. Sigur, pare ceva nou, dar de asta vii la noi – să înveți cum să faci lucruri pe care mulți alții nu le pot face. Și ceea ce vei putea tu să faci ca inginer se va «plăti» bine: cu bani, cu bucurii, cu realizări, cu satisfacții pe care alte meserii nu ți le oferă”.
Prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc, Director Centrul COACH-USV
Lector dr. Sergiu Raiu, consilier sociolog, COACH-USV
Drd. Oana Grosu, consilier psiholog, COACH-USV
* Acest material a fost realizat cu sprijinul Proiectului cu codul 9/31.01.2023 „Crearea și dezvoltarea Centrului de orientare, asociere și consiliere în cariera de cercetător pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Est a României în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (COACH USV)
