Profesoara de engleză Geta Chilimon, de la Școala Gimnazială Todirești, a trecut în veșnicie în seara zilei duminică, 24 august.
Și-a luat rămas-bun de la această lume subit, la vârsta de 57 de ani, la doar o lună și jumătate de la aflarea unui diagnostic nemilos și la scurt timp de la operația care spera să-i redea sănătatea.
Originară din Părhăuți, prof. Chilimon și-a început cariera didactică devreme, imediat după terminarea liceului.
A profesat peste 35 de ani în comuna natală. Era dirigintă la o clasă de a VII-a de la școala din Părhăuți, unitate structură pe care o coordona de mai mulți ani.
Profesoara era divorțată și nu avea copii.
- „Copiii au fost centrul universului ei”
Decesul acesteia a produs o undă de șoc în întreaga comunitate, mai ales că apropiații știau că se simte bine după operația prin care trecuse recent.
Reprezentanții școlii au trimis un mesaj emoționant, în semn de doliu şi omagiu, la trecerea în eternitate a colegei lor.
„Există oameni care, prin dăruirea și noblețea lor, lasă urme adânci în sufletele celor pe care îi întâlnesc. Doamna profesoară de limba engleză Georgeta Chilimon, diriginta clasei a VII-a și profesor coordonator al structurii Părhăuți de la Școala Gimnazială Todirești, a fost unul dintre acești oameni rari, pe care o boală necruțătoare a luat-o dintre noi brusc și mult prea devreme, la doar 57 de ani.
Timp de decenii, a trăit cu discreție, dar cu o forță lăuntrică impresionantă, avându-i mereu pe copii în centrul universului ei. A fost un dascăl dedicat, un mentor răbdător, un sprijin necondiționat pentru elevi, colegi și părinți. Cei care au cunoscut-o știu că fiecare cuvânt al său era plin de grijă și fiecare gest purta amprenta unei iubiri adevărate pentru profesie și pentru oameni.
A cultivat în elevii săi nu doar cunoașterea limbii engleze, ci și valori profunde: respectul, responsabilitatea, bunătatea. Cu părinții a menținut o relație de încredere și apropiere, fiind mereu acolo, disponibilă să asculte, să sprijine, să caute soluții. Pentru colegi a fost un reper de bună dispoziție și implicare, un exemplu de devotament față de școală.
Deși viața i-a adus încercări grele și pierderi dureroase, nu s-a lăsat copleșită. Și-a purtat singurătatea cu demnitate și a transformat-o într-o și mai mare capacitate de a dărui. Elevii au fost familia ei, iar școala – casa ei.
Astăzi, ne despărțim de un om de o rară frumusețe sufletească, care lasă în urmă o amintire luminoasă și un gol imens. Vom păstra în inimile noastre imaginea dascălului care zâmbea copiilor chiar și în cele mai grele zile, a profesoarei care și-a făcut din catedră altar, a colegei care a rămas până la capăt un exemplu de responsabilitate și generozitate.
Dumnezeu să o odihnească în pace și să așeze sufletul ei bun în Împărăția Sa!”
