Procese publice, pentru marii trădători de țară

Dacă un muncitor oarecare, din construcții sau din industria textilă, absentează – motivat sau nu – câteva zile de la serviciu, se va trezi cât de curând dat afară. Unui medic care nu se prezintă la spital – lăsându-și pacienții cu ochii în soare – i se va desface la un moment dat contractul de muncă. La fel și unui specialist în IT. Sau unui șofer de autobuz.
Dumneavoastră, dacă nu vă prezentați la locul de muncă, veți avea aceeași soartă. Indiferent cât de întemeiat vă este motivul absenței. Dacă eu nu scriu tableta de față, conform programării săptămânale, ziarul va renunța pe bună dreptate la serviciile mele și va găsi pe un altul.
În orice profesie, se începe cu disciplina. Iar disciplina în muncă începe cu respectarea programului, apoi cu respectarea sarcinilor de serviciu. Nu se poate construi nimic, fără să existe în primul rând de seriozitate, venită de la oameni pe care să știi că poți conta. Nici nu se concepe altfel. Până și elevul care chiulește este exmatriculat, la un anumit număr de absențe. Iar studentul chiulangiu nu este primit în examen.
Cu toate astea, există în România o categorie cocoloșită, căreia de nimic nu-i pasă. O categorie care manifestă, în loc de respect față de muncă, dispreț pentru muncă. Reprezentanții ei vin la muncă doar dacă vor, când vor. Fără să le pese și să suporte vreodată vreo consecință. De cele mai multe ori, ei nici nu se obosesc să invoce o scuză. Nimeni nu-i dă afară.
Ei sunt parlamentarii. Senatorii și deputații. Cei care ar trebui să fie niște modele pentru țară, dar sunt, dimpotrivă, tot ce are ea mai rușinos. Pleava țării, jegul țării, murdăria țării. Dacă vor, vin la muncă. Dacă nu, nu. Cu toate astea, banul li se marchează și pensiile exorbitante, votate de ei înșiși, îi așteaptă.
Pentru deserviciile aduse țării, pentru modul persiflant și disprețuitor în care și-au tratat datoria pe care o au față de ea, fiecare parlamentar în parte ar trebui judecat. Să fie procese publice, ca pe vremuri.