Problema demografică

Problema extrem de complexă care preocupă tot felul de specialiști este creșterea demografică la nivel mondial. Unii consideră că populația globului, în anul 2026, va fi în jur de unsprezece miliarde. Alții preconizează că în următorii cincizeci de ani, populația globului se va dubla și va atinge cifra de șaisprezece miliarde. Pentru a satisface nevoile și hrana acestor oameni, producția – chiar dacă va fi suprasolicitată – nu va acoperi necesarul. În schimb, va polua apa și solul cu efecte dezastruoase asupra mediului, va provoca în următoarele decenii o migrație masivă și va crea conflicte. Există și experți care constată o îmbătrânire a populației în centrele de civilizație. Ei susțin că fenomenul se datorează progresului științific (oamenii trăiesc mai mult) și nivelului de trai ridicat (în goana după satisfacții materiale, oamenii procreează mai puțin). Acești experți sesizează aspectul pozitiv al declinului demografic. Dacă procesul ar continua până în anul 2050, fără să se intervină – spun ei – ar favoriza o scădere a presiunii asupra mediului și ar oferi șansa unei dezvoltări durabile. În caz contrar, vom avea de înfruntat dezastre naturale, secetă și conflicte armate. În ceea ce privește primenirea populației în plan european, soluția pe care ei o propun, este o infuzie masivă de emigranți. Această perspectivă neliniștește și isterizează extremiștii și mișcările fasciste. Acum, acest curent radicalist se manifestă intens în spațiul european. Pe de altă parte, rezervele mondiale de resurse naturale sunt limitate. Cu ani în urmă, într-un studiu, NATO menționa că milioane de oameni vor suferi de foame și sete în zonele urbane suprapopulate și avertiza: „țările care au asigurat necesarul mondial de energie, vor intra, epuizate, în concurență cu alte țări bogate în resurse energetice alternative și vor lupta să-și mențină atât influența, cât și nivelul de trai. Caracterul frământărilor care vor urma și finalitatea lor sunt imprevizibile.” După căderea cortinei de fier a fost discutată și perspectiva unei modalități de organizare suprastatală la nivel mondial. În acest sens, Uniunea Europeană ar fi putut oferi un model fiabil, construit pe principiul unității în diversitate. Din nefericire, Proiectul European nu a reușit să se definitiveze. Așa cum s-a afirmat în articolul precedent, globalizarea are, într-adevăr, caracter suprastatal. Funcționează în afara regulilor prestabilite de legislațiile naționale și perturbă, din rațiuni eminamente economice, însăși raporturile dintre state. Sunt și oameni de știință care cred că tehnologia poate rezolva multe dintre consecințele creșterii demografice. Ei sunt preocupați să găsească modalități de stopare a poluării și mijloace pentru asigurarea necesarului de hrană, apă potabilă și încearcă să-i convingă pe cei care au putere de decizie să aloce fonduri pentru cercetare. Dincolo de promisiunile politice exprimate public, nu este greu de apreciat câți sunt cu adevărat interesați de aceasta. Este evident! Industria de armament este mult mai rentabilă. De altfel, cum spunea Publius Vegetius Renatus, în sec. IV, Sivis pacem, para belum (Dacă vrei pace pregătește-te de război). Pentru întâmpinarea problemei demografice în sec XXI, sunt discutate trei variante. Dintre acestea, doar una este abordată public. Este vorba despre varianta în care știința și tehnologia pot fi orientate către soluționarea problemelor vitale ale populației planetei. Urmărind ceea ce se întâmplă în lume, gândul nostru se concentrează tot mai mult asupra „individului responsabil”. Doar prin responsabilitate individuală se poate redimensiona și orienta principul solidarității sociale pe direcții realiste de acțiune, în contextul problemelor cu care se confruntă planeta. Solidaritatea trebuie gândită și ea la nivel mondial. Lupta pentru existență decentă trebuie să găsească unită toată populația globului, deoarece, indiferent unde vor apărea, fenomenele pozitive și cele negative ne vor afecta pe toți.