Proasta gestionare a fondurilor, principala problemă a sistemului sanitar

Politica sanitară incoerentă, personalul sanitar insuficient, lipsa medicamentelor și infractructura necorespunzătoare par a fi cele mai mari probleme din Sănătate, reformarea sistemului nemaiprezentând interes pentru angajați.
Un Studiu sociologic cu tema „Calitatea vieții profesionale a personalului mediu sanitar și tendința de migrație” – comandat de Federația „Solidaritatea Sanitară” din România și executat de Catedra de Filosofie-Sociologie a Facultății de Istorie și Filosofie din Universitatea „Dunărea de Jos” Galați – arată că este „alarmantă” aprecierea pe care o fac angajații sistemului sanitar.
Studiul subliniază că în timp ce doar 6,5 la sută au o părere bună despre funcționarea sistemului, 23,7 la sută o consideră sub orice critică, 34,5 la sută – necorespunzătoare și 35,3 la sută – mediocră.
„Reforma sanitară nu mai prezintă interes pentru personalul din sistem, întrucât nu a dovedit prin rezultate concrete schimbări pozitive în sistem, mai mult decât atât situația actuală fiind percepută chiar mai proastă decât cea anterioară”, se arată în studiu.
Documentul relevă că aproape jumătate din subiecți (47,88 la sută) consideră că starea actuală a sistemului este mai proastă decât în trecut, în timp ce doar 7,11 la sută o consideră mai bună, 19,7 la sută în curs de redresare și 25, 31 la sută neschimbată.
În mod îngrijorător, subliniază studiul, pentru soarta pacienților și pentru sănătatea națiunii 76,3 la sută dintre repondenți consideră că, în prezent, condițiile de lucru nu oferă posibilitatea de a presta un act medical de calitate.
În ceea ce privește cauzele problemelor sistemului sanitar pe primul loc se situează politica sanitară incoerentă (30 la sută) urmată de lipsa fondurilor suficiente (27,7 la sută), aceste cauze apărând și combinate alături de alte cauze.
„Proasta gestionare a fondurilor existente este văzută ca o cauză principală a problemelor sistemului doar de 9,6 la sută dintre repondenți, fapt demn de remarcat în condițiile în care în mod repetat guvernanții au indicat-o drept principala cauză care generează problemele din sistem”, se arată în document.
În ceea ce privește cele mai mari lipsuri din sistem ierarhia este următoarea: personal sanitar insuficient – 15,1 la sută, infrastructura (clădiri, echipamente) necorespunzătoare – 14,3 la sută, lipsa materialelor sanitare – 12,6 la sută, lipsa medicamentelor necesare – 9,4 la sută.
– Principalul motiv care determină plecarea la muncă în străinătate îl reprezintă obținerea unui salariu mai mare
Marea majoritate a repondenților, respectiv 93,1 la sută, a apreciat că venitul obținut exclusiv din salariu nu poate asigura o viață confortabilă, dintre aceștia 51,2 la sută considerând că standardul lor economic este nesatisfăcător.
„Se poate observa ca 91,52 la sută consideră plecarea la muncă în străinătate drept o oportunitate pentru realizarea financiară, 64 la sută din subiecți afirmând că iau în considerare varianta plecării la muncă în străinătate. Apreciem că această situație, corelată cu faptul că personalul medical are posibilitatea de a pleca cu contract de muncă legal în străinătate, poate conduce la o lipsă acută de personal sanitar în următorii ani. În acest sens trebuie remarcat și faptul că 87,79 la sută dintre repondenți au colegi plecați la muncă în străinătate”, se subliniază în studiu.
Principalul motiv care determină plecarea la muncă în străinătate îl reprezintă obținerea unui salariu mai mare. Totuși, faptul că doar 37,5 la sută dintre subiecți consideră salariul mai mare ca fiind unicul motiv care i-ar putea determina să plece la muncă în străinătate, ceilalți subiecți luând în considerare o varietate de factori, singuri sau legați de alții, care le-ar putea determina plecare, relevă o diversificare și o ierarhizare multiplă a nevoilor personalului sanitar. Satisfacerea nevoilor materiale nefiind singurul factor ce trebuie luat în considerare. De exemplu, factorul „condițiile de lucru mai bune” reprezintă unul din motivele luate în considerare pentru plecarea la muncă în străinătate.
Dintre angajații sistemului sanitar intervievați 52 la sută consideră că locul lor de muncă este nesigur, 21,3 la sută invocând instabilitatea economică și politică a sistemului sanitar în schimbare, 18,1 la sută neprezentând vreun argument.
Studiul, chiar dacă centrat pe aspectele cantitative, relevă anumite probleme în domeniul relațiilor de muncă, subiecții având o înțelegere problematică a modalității ideale de desfășurare a acestor relații.
66,21 la sută dintre subiecți cred că au ajuns la un maximum profesional fapt care ridică adevărate probleme în ceea ce privește în special pregătirea continuă a salariaților. Doar 27 la sută dintre subiecți își declară preocuparea pentru o informare susținută, în timp ce 37 la sută dintre subiecți declară că participă doar la manifestările profesionale pentru acumularea de punctaj în cadrul Programului de Educație Medicală Continuă.
În ceea ce privește autoevaluarea pregătirii profesionale continue subiecții se afirmă, în majoritatea lor, limitarea pregătirii profesionale la nevoile impuse de obținerea punctajului necesar eliberării autorizației de practică profesională, fapt ce relevă un răspuns prompt la formele de pregătire impuse, chiar dacă de multe ori este vorba de un răspuns formal.
Este remarcat faptul că un număr mai mare de subiecți au apreciat că un loc de muncă prost plătit, dar sigur, nu este mai bun decât un loc de muncă mai bine plătit însă nesigur. Acest lucru poate fi interpretat, spus sociologii, fie ca o orientare a subiecților cu predilecție către aspectul financiar al ofertei, fie ca încredere în capacitățile profesionale care permit găsirea unui nou loc de muncă.
Numărul total de salariați din sistemul sanitar cuprinse în acest studiu este de 802, din trei județe ale țării (Galați, Călărași, Prahova).