Primul rom din România care s-a judecat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) cu statul român, după ce a fost bătut de polițiști și gardieni pentru că era rom, este din Gulia – Dolhasca. După 14 ani de la acest incident și la șapte ani de când CEDO a făcut publică hotărârea în acest caz cu acte de violență motivate rasial împotriva unui adolescent rom de 14 ani și o anchetă oficială incorectă, cel în cauză, Decebal Constantin Stoica, încă își dorește să devină avocat. ”Avocatul țiganilor”, ne spune el, pe probleme de respectarea drepturilor omului și de discriminare.
Ne-am reîntâlnit cu Decebal după șapte ani de la încheierea procesului la CEDO, în Dolhasca. De la ultima noastră întrevedere, a absolvit liceul din Dolhasca, s-a căsătorit, a început să-și construiască o casă și are doi copii, Mădălin, în vârstă de 5 ani, și Erica, de un an și două luni. A fost admis și la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava, dar a renunțat temporar la studii: ”La 18 ani mi-am luat permisul de conducere și m-am apucat de comerț. La 22 de ani m-am căsătorit, mai am câteva lucruri de făcut și îmi reiau studiile, la București. În 3, maximum 4 ani”. Ne prezintă mândru familia. „Băiatul merge la grădinița la care merg toți copiii din comunitatea de romi de la Gulia?”, întreb. ”Nu. Nu vreau să învețe țigănește. Copiii mei știu că sunt țigani, înțeleg limba țigănească, dar le-am interzis s-o vorbească. Pentru accent, pentru ei este mai bine așa”, ne răspunde Decebal. Insist că orice limbă învățată este un câștig. ”Da. Engleza, franceza, deutsch te ajută, dar nuțigăneasca. Eu am trecut prin multe, știu ce spun. Pentru ei este mai bine așa. Grădiniță fac acasă, cu mine și soția mea”, ne spune tânărul.
”Tradițiile le ținem acasă”
Cu toate acestea, nu vrea să se rupă de comunitate și de tradiții. Casa și-o construiește în cartierul țigănesc, la marginea pădurii, ca să aibă aer curat și liniște. ”Tradițiile le ținem acasă, afară suntem ca toată lumea. Sărbătorim Joia Verde, cum fac țiganii, dar la mine Paștele e pe primul loc”, afirmă Decebal.
Despre incidentul de acum 14 ani vorbim prea puțin. Ne spune că de atunci nu a mai avut niciodată probleme de ordin rasial, nici în Dolhasca, nici nicăieri în țară, pe unde a fost. Din cei 15.000 de euro pe care i-a primit despăgubiri morale de la statul român, cei mai mulți bani s-au dus pe tratamente medicale. Bătaia primită de la polițiști și gardieni a fost la scurt timp după ce fusese operat la cap. De altfel, la câteva zile după bătaie, Comisia pentru Protecția Persoanelor cu Handicap a stabilit că băiatul suferă de handicap de gradul întâi, respectiv necesită supraveghere permanentă și un îngrijitor: ”Ăia 15.000 de euro s-au dus pe tratamente aproape toți. Dacă au mai rămas o pătrime, pe care i-am folosit la casă. Doi ani au umblat părinții cu mine prin spitale. Acum sunt bine, doar că nu am voie să stau în soare și să fac efort fizic. Alcool n-am băut în viața mea”.
Își dorește să le ofere o viață decentă copiilor lui – ”investiția de bază este în educația lor”. Lui Mădălin îi place muzica, la fel ca și bunicului lui, care este saxofonist, și visează, precum tatăl său, să devină avocat. Decebal intenționează ca pentru clasele I-IV băiatul să frecventeze școala din Dolhasca, dar din clasa a V-a să meargă la Suceava: ”Sunt profesori foarte buni și la Dolhasca, dar ca mediu cred că este de preferat o școală din Suceava. Vreau să le fie ușor în viață”.
În ochii de culoarea câmpiilor nesfârșite străbătute cândva de căruțele cu coviltir se vede limpede încrederea în viitorul familiei sale și bucuria că un incident dramatic, precum cel care i-a marcat adolescența, nu l-a cantonat în ură și resentimente. ”Nu contează ce ești. Eu sunt țigan, soția mea este româncă. În ultimii ani am văzut că tot mai multe românce preferă țiganii. Contează asta? Nu cred. Important este ce fel de om ești”, mai spune Decebal Stoica.
”Mi l-au adus țiganii pe brațe acasă, leșinat”
Reamintim pe scurt evenimentele din aprilie 2001, când într-o seară cinci polițiști și șase gardieni publici ”au dat o lecție” unor romi din Dolhasca. Decebal Stoica a fost una dintre victimele bătăii aplicate de polițiști, fiind bătut până când a leșinat, în ciuda faptului că îi rugase pe polițiști să nu-l lovească, deoarece fusese recent operat la cap. Mama lui ne povestea atunci: ”Mi l-au adus țiganii pe brațe acasă, leșinat, că am crezut că-i mort. E cuminte, merge la școală, e liniștit. E în clasa a XII-a acum, are diplomă din fiecare an. N-a supărat pe nimeni, întrebați la școală și pe români, să vedeți dacă zice cineva de rău de el. S-a dus în sat după pâine și l-a luat miliția la omor. De ce? Că-i țigan? Dacă era român, îl mai întrebau ce caută seara, la 9.00, după pâine? Eu l-am trimis și uite ce s-a întâmplat”.
Ancheta demarată în urma plângerii tatălui băiatului pe fondul relelor tratamente aplicate fiului său din considerente rasiale s-a soldat cu hotărâri ale instanțelor interne de neîncepere a urmăririi penale împotriva polițiștilor, deoarece nu s-a dovedit că rănile lui Decebal Stoica au fost provocate de ofițerii de poliție. Curtea Europeană a reținut că Guvernul nu a făcut dovada că rănile lui Decebal Stoica au fost provocate de altcineva în afară de polițiști și că autoritățile române nu au derulat o anchetă efectivă a cazului. Curtea a notat că autoritățile nu au fost imparțiale în analizarea dovezilor, care indicau clar că tratamentele rele au fost motivate rasial. În cazul Stoica a fost pentru prima dată când România a fost găsită vinovată de încălcarea pe fond, și nu pe procedură, a articolului 14 privind interzicerea discriminării din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea Europeană a obligat statul român la plata a 15.000 de euro daune morale și 2.200 de euro cheltuieli de judecată pentru Centrul European pentru Drepturile Romilor, din Ungaria, asociația care a apărat, împreună cu Romani CRISS, drepturile tânărului din Gulia la CEDO.
