Prima ediție a Festivalului Colindelor Poloneze s-a derulat duminică, 27 decembrie, la Solonețu Nou. Pe „scena” din incinta bisericii din Solonețu Nou au urcat mai multe formații și coruri, iar spectacolul s-a prelungit aproape trei ore.
Cei prezenți au putut auzi colinde interpretate de corurile bisericilor romano-catolice din comunitățile poloneze din Solonețu Nou, Cacica, Moara, Suceava, Poiana Micului, Siret, Rădăuți, Pleșa și Vicșani. Au mai adus în dar colinde și reprezentanții comunității greco-catolice ucrainene, prin Corul Maidancek din Maidan, dar și reprezentanții comunității germane, Corul Forumului Democrat German din Câmpulung Moldovenesc. Colindele au fost specifice fiecărei zone din care fac parte corurile prezente la Solonețu Nou.
„Dorim ca această acțiune să devină o tradiție și în comunitatea poloneză din Bucovina, așa cum festivalurile de colinde sunt intrate în tradițiile poloneze. Cu această ocazie dorim să ne întâlnim și să petrecem împreună bucuria Nașterii Domnului ca o mare familie poloneză”, a precizat Ghervazen Longher, președintele Uniunii Polonezilor din România.
Ce erau colindele în tradiția poloneză
Colinda, înțeleasă ca un cântec legat de Nașterea Domnului, a apărut în secolul al XIII-lea. Conform tradiției creștine, pentru apariția colindelor trebuie să îi mulțumim Sfântului Francisc de Assisi (precum și pentru reprezentațiile de Crăciun și pentru Iesle). Prima colindă a fost atunci cântată la Ieslea Nașterii Domnului, introdusă în tradiția creștină de același sfânt. În Polonia, colinda, în sens original, era un cântec de Anul Nou în cinstea gospodarilor, prin care se transmiteau urări de fericire și succes. Mai târziu, între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, a început să însemne „cântec de Nașterea Domnului”, dar și „datină populară legată de vizitarea caselor, colindarea, prezentarea ieslei”.
Colinda este semnul bucuriei și al înțelegerii, al unității, pe care o cântăm la masa de Ajun împreună cu familia, dar și în biserică alături de credincioși. Colindatul este întâlnit până astăzi în Polonia, România, Slovacia, Cehia, Belarus, Rusia, Ucraina și Serbia. Această tradiție este adesea susținută de școală, de casele de cultură, de ansamblurile regionale, devenind un element al folclorismului, iar serbările de colindă și jasełka (scenete legate de Nașterea Domnului) sunt foarte populare ca formă de teatru, prezentate la diferite festivaluri.
