Creșterea infracționalității din România îngheață sângele în noi, cetățenii de rând, care tremurăm pentru siguranța noastră; dar îi entuziasmează pe mulți dintre așa zișii „oameni ai legii”. Fiecare ucigaș plătit care-și descarcă arma într-o țintă umană, fiecare traficant de fete minore sau târgoveț de droguri grele înseamnă mană cerească pentru avocați, dar și pentru polițiștii, procurorii și judecătorii puși să-i stârpească.
Puțin le pasă lor de nesiguranța noastră, iar pasul următor, un pas logic, este să se constituie cu toții într-un ONG numit „Prietenii infractorilor”. Fiecare dintre ei are trei vile terminate și două în construcție, știut fiind că o vilă e mult mai greu de întreținut ca o conștiință. Sunt ca niște ciocli, care își freacă mâinile pe timp de ciumă bubonică, sunt niște ciocli ai siguranței cetățenești, fărădelegile făcându-le plinul visteriei.
Fiul unui deputat PNL a desfigurat, acum două luni, o jurnalistă în bătaie, într-un club populat cu dansatori, și cu toate astea nimeni nu l-a deranjat pe ins cu întrebările neplăcute. Până când, speriată de amenințările necontenite venite din partea derbedeului, fata a renunțat la plângerea sa. Înțelept a procedat! Dar dacă, în aceste două luni, vreun cutezător din sistem ar fi propus arestarea bătăușului, șapte avocați ar fi sărit arși de cur, strigând în gura mare că măsura e abuzivă și că drepturile clientului lor au fost încălcate „grav”.
L-am felicitat într-o zi pe un avocat, care tocmai scosese niște violatori din arest, urându-i ca pe listele violatorilor să urmeze la rând fiicele lui, că omul are două fiice.
Mi-a răspuns senin că așa ceva e imposibil să se întâmple, fiindcă fiicele sale sunt trimise să studieze la o școală particulară din Elveția.
