Mircea Geoană era ieri turmentat de fericire, țopăind într-un dans al victoriei care se arătase din urnele exit-poll-urilor, asistat de o galerie menită să-l arate ca fiind al tuturor, permițându-și să fie generos cu Traian Băsescu, prezumtivul învins, și făcându-i curte lui Crin Antonescu.
Un adevărat potop de endorfină părea că se revărsase peste sediul social-democrat: Năstase jubila, Iliescu strălucea, Crin Antonescu era de-a dreptul radios când l-a fitirist pe aliatul său cu adresarea „domnul președinte al României”. De parcă nu era îndeajuns, a apărut solemn pe ecrane și Klaus Iohannis, premierul în devenire, să binecuvânteze triumful.
Deocamdată, Mircea Geoană este „număr doi” în stat, iar Traian Băsescu este încă președinte. Toată lumea așteaptă numărătoarea oficială a voturilor.
Dincolo de imaginea idilică pe care încearcă să o inducă echipa câștigătoare, zilele următoare se arată cenușii și cam încrâncenate. În pofida unei oarecari resemnări, probabil că actualul președinte, dacă rezultatele oficiale i se vor arăta potrivnice, nu se va topi în neant în secunda doi. Plus că va avea de încheiat și niște conturi cu partidul care l-a susținut în alegeri. Și nu va fi ușor din postura de învins.
În cealaltă tabără, dacă victoria lui Mircea Geoană va fi consfințită oficial, va mai curge ceva apă pe gârlă până să se audă Oda bucuriei. Se va deschide catastiful cu datoriile către prieteni, aliați, sponsori, obligații stinse cu o seamă de funcții care mai de care. Nu sunt atâtea funcții, câți doritori au răsărit.
Șampania și dansurile nu pot anestezia incertitudinile zilei de mâine, cele pe care tot a încercat să le panseze electoral președintele PSD. Instalarea unui nou președinte nu-ți pune nici în portofel, nici în sacoșă, nici în rezervorul mașinii. Va fi la fel de multă trudă pentru obținerea unei decențe cam precare a traiului cotidian, iar bunăstarea este ceva care nu se catapultează peste gardului Cotroceniului lovind la mir trecătorul norocos.
După cum armonia social-democrat-liberală, clamată de pe podiumul din curtea de la Kiseleff 10, nu-i obligatoriu să fie de cursă lungă. Da, PSD și PNL au mai coabitat cu succes și, dacă nu s-ar fi întâmplat niște ciudățenii după alegerile parlamentare, azi ar fi funcționat, de un an și ceva, un guvern PSD-PNL. Dar acest fragil trecut comun nu este o garanție că liberalii, cărora li s-a făcut o mare de temenele, nu vor fi apucați de nevricale înainte de vreme, lăsând un guvern aparent stabil cu ochii în soare.
În miez de noapte nu se mai prididește cu gesturile de consolidare ale prieteniei PSD-PNL. Mircea Geoană a început să creadă că se confundă cu istoria. Diferența la exit-poll-uri rămâne firavă. PDL lovește cu numărătoarea paralelă.
Luni, 7 decembrie, este ziua trezirii din mahmureală și a unor realități dezbrăcate de aburul rozaliu al șampaniei festive.
Indira CRASNEA
