PRESA E CU NOI!

Am plăcerea să vă amintesc amănuntul că, de săptămâna viitoare, ziua începe să scadă. Câte-un pic-pic-pic, până ce vara s-o ghemui, dârdâind, în iarnă. Și iar o s-așteptăm un veac să vedem ițindu-se firul de iarbă! Acum, la ceasul florilor de tei, în loc să hălăduim pe coclauri și să ne scăldăm în cele Ozane, adăstăm domestic tot cu ochii înșurubați în televizor, tot cu nasul în gazete, cutezând cel mult câte o ieșire bleagă la cutare târg de oale, unde se mănâncă mici, se soarbe bere și nu se cumpără mai nimic… Ei, și ce zice gazetele? Ele zice că, de șap’șpe ani încoace, tot nu-i pace sub măslinul românesc (sub corcoduș, adicătelea); altfel, viața merge înainte, după rețeta cântecului anterevoluționar „Soarele și veselia / umple zările / în România”, cu precizarea că mereu e loc pentru surprize în forfoteala cotidianului și n-ai cum bănui de unde o să sară trăsnaia săptămânii. Încercăm un clasament. La categoria ineditul balcanic, rangul number one cu coroniță l-aș acorda primarului din comuna Horia, jud. Alba. Acolo, în Apuseni, lângă bisericuța Crăișorului, a avut loc Târgul de turism de la Albac, prilej cu care a fost promovată imaginea Dâmbului lu Gâf. Este (citez din „Ziua”) „Un deal din comuna Horea, unde se face sex în aer liber.” Activitate care, cu rodnicie, se află în tradiția comunei din vremuri îndepărtate și până azi. Dacă e să căutăm etimologii, atunci Gâf nu poate veni decât de la a gâfâi/gâfâire, iar miracolul hipersexualității locale își are o explicație pe site-ul romturism/ro, din care aflăm că la Albac este „un climat tonic stimulator, aer curat fără praf și alergeni, atmosferă cu un bogat conținut în ioni negativi.” Ca să vezi de ce-s în stare ionii ăștia! Hai la Gâf! La categoria ineditul logico-stilistic locul I îl deține autoritar gazetărița I. B., de la o foaie din Moldova. Domnișoara în chestie își începe o cronică muzicală cu fraza „Nu mă dau pe spate la cântecele lui Edith Piaf.” Sigur, e-o chestie de gust. Util ar fi fost să se precizeze și când se „dă pe spate” cronicăreasa; poate or fi unii interesați. În raftul rezervat tâmpeniilor săptămânii, orânduim emisiunea dedicată înfrumusețării damelor (postul TV ”Euforia”), unde s-a dezbătut cu deplină competență și sinceritate dificila problemă a albirii anusului. „Acum, zonele mele personale sunt albe” a declarat cu încântare o invitată în platou. Eu unul, nu cred până nu văd. „Minunea săptămânii” s-a petrecut pe tărâm dobrogean. Înalt prea sfințitul Arhiepiscop al Tomisului, Teodosie, l-a asemuit pe Gigi Becali cu Marele Mucenic Sf. Gheorghe, lăudându-i „spiritul de vitejie și biruință”. Promovarea în liga mucenicilor l-a costat pe Gigi două miliarde, donate mănăstirii Colilia. Obrazul subțire, cu cheltuială se ține! Mult mai greu a fost să alegem cel mai tâmp text de muzică ușoară, fiindcă mai toate-s complet idioate și contrafăcute. Parcă-parcă s-ar evidenția distihul „Seniorita, numai tu exiști / Atunci când te miști”. În fine, trecând la lucruri serioase, adică la politica dâmbovițeană (!), acordăm premiul obsesia presei în această săptămână ipoteticei legi a lustrației. Cu precizarea că nimic nu-i nou sub soare. O lege similară a propus ministrul legionar Tiberiu Brăileanu. Și deși legionarii se aflau la apogeul puterii, legea n-a putut fi impusă, fiind unanim considerată „o adevărată rușine (…) criteriile în sine utilizate fiind de o absurditate evidentă” (citat dintr-o carte ce a mai fost amintită în această rubrică).