Preotul și profesoara

Nu aș fi scris aceste rânduri dacă nu am fi primit luni o scrisoare din partea liderului de sindicat de la Colegiul Național „Nicu Gane” Fălticeni, prof. Codin Bența. Chiar de la începutul scrisorii, domnul Bența ne întreabă „dacă ar putea vreodată o știre de presă să sune astfel: «Un elev a venit dis-de-dimineață la școală, cu temele făcute, cu o ținută frumoasă, cu părul tuns decent, cu toate cărțile și caietele din orarul său la el, cu atitudine corespunzătoare, cu respect pentru instituția unde a intrat și pentru dascălii săi. A fost bine educat și s-a întors bucuros acasă»”. Răspunsul este, categoric, nu. Pentru că (așa cum ne învață orice manual de jurnalism), rolul elevului este de a merge la școală, de a-și face temele etc. Deci aceasta este normalitate. Iar o știre este un eveniment care iese din cotidian: elevii nu vor să mai meargă la școală, elevii nu vor să-și mai facă temele etc.
Prin scrisoarea trimisă, domnul Bența urmărește să ia apărarea colegei sale, profesoara care a tuns un elev, și ne explică întregul context emoțional care a generat evenimentul (menționând că „elevul a provocat intenționat reacția profesoarei sale”), precum și pata aruncată asupra tuturor cadrelor didactice prin mediatizarea acestui eveniment.
Din câte am înțeles, doamna profesoară în cauză, Liliana Ciuruș,este demnă de tot respectul, iar conduita dumneaei de până acum a fost exemplară.
Zilele trecute, preotul Vrăjitoru, din Liteni, a agresat verbal și fizic echipa de ziariști a cotidianului nostru. Colegii mei au mers la Liteni împreună cu Mihai Stăuceanu, o persoană despre care preotul Vrăjitoru a dat câteva note informative la Securitate. Iar Stăuceanu dorea ca preotul să își ceară scuze pentru notele informative, chiar dacă acestea nu i-au adus nici un prejudiciu. Reacția și limbajul preotului sunt condamnabile, chiar dacă a fost provocat. Ca o paranteză, televiziunile centrale nu au prezentat nici una dintre jignirile aduse preotului Vrăjitoru de către Stăuceanu. Dar asta e o altă discuție.
Din câte știu, preotul Vrăjitoru este extrem de apreciat în zonă, în special pentru modul în care ajută oamenii. Și asta de ani și ani de zile.
În ambele cazuri, cel al profesoarei și cel al preotului, am putea spune că există niște circumstanțe atenuante. Și profesoara și preotul au fost provocați și, până la urmă, sunt și ei oameni. Perfect de acord. Problema este, însă, că prin natura meseriei pe care o au, oricât ar părea de inuman, ei nu aveau voie să reacționeze astfel, chiar dacă au fost provocați. Există meserii pe acest pământ pentru care trebuie să ai vocație. Nu le poți face așa cum trebuie dacă nu ai chemare, dacă faci meseria respectivă doar ca să ai un loc de muncă. Dascălii, preoții, medicii fac parte din această categorie. Doamna Ciuruș și preotul Vrăjitoru au dovedit de-a lungul timpului că au chemare pentru meseriile pe care și le-au ales. Dar acum au greșit. Corect este să-și asume greșelile și să treacă mai departe, pentru că oamenii îi vor prețui pentru tot ceea ce au făcut bun până acum.
Cum spuneam, vorbind despre cazurile de față, doamna Ciuruș și preotul Vrăjitoru nu aveau voie să aibă reacțiile respective. A trecut vremea când era valabilă expresia „Fă ce spune popa, nu ce face el”. Puterea exemplului este extrem de mare. Iar responsabilitatea unor astfel de persoane este enormă, în condițiile existenței acestor tineri debusolați, care își aleg cele mai proaste modele pentru viața lor.
Știu că e greu, că este extrem de greu. Că tinerii nu mai respectă reguli sau valori, încurajați de cele mai multe ori, tacit sau fățiș, de către părinți. Și mai știu că, dacă se va continua pe această linie, a lipsei de respect și de educație, s-ar putea ca, peste ani, solicitarea domnului Bența, stângace astăzi, să reprezinte o știre. Adică fapta ieșită din cotidian să fie așa cum a prezentat-o liderul de sindicat: „Un elev a venit dis-de-dimineață la școală, cu temele făcute, cu o ținută frumoasă, cu părul tuns decent, cu toate cărțile și caietele din orarul său la el, cu atitudine corespunzătoare, cu respect pentru instituția unde a intrat și pentru dascălii săi. A fost bine educat și s-a întors bucuros acasă”.