În dese rânduri m-a întristat atitudinea lingușitoare a scriitorilor, de ieri și de azi, față de personagiile aflate vremelnic la putere. Foarte departe de toate aceste compromisuri, care aparțin de negoțul cel mai inestetic, se situează poziția exprimată de vestitul scriitor sârbo-francez Danilo Kiš, în anul 1984, la „Congresul internațional al scriitorilor” desfășurat la Atena, pe tema, atunci le fel de actuală ca acum, „Scriitorul și puterea”.
În luarea sa de cuvânt, Danilo Kiš a punctat câteva coordonate esențiale ale codului moral, după care trebuie să se conducă scriitorul, atunci când ține sau nu ține pixul în mână: „Îndoiește-te de ideologiile și prinții la putere (…) Ține-te la distanță de prinți (…) Premiile pe care ți le oferă prinții, acceptă-le cu indiferență, dar să nu faci nimic pentru a le merita (…) Să nu fii servil, fiindcă prinții te vor confunda cu portarul (…) Crede în faptul că un sonet de-al tău e mai prețios decât discursurile politicienilor și prinților (…) Nu te plasa alături de putere și de prinți, pentru că tu ești deasupra lor (…) Nu te lăsa convins că ești un nimeni neînsemnat: ai văzut deja că mai-marii lumii se tem de poeți (…) Să nu scrii osanale, căci te vei căi (…) Să nu scrii discursuri funerare pentru eminențele neamului, căci te vei căi (…) Când petrecerea e generală, nu sunt motive să iei parte și tu (…)”
Înclinăm a crede că salubritatea societății românești ar avea doar de câștigat, dacă scriitorii noștri ar respecta, măcar în parte, acest credo valabil pentru slujitorul universal al slovei scrise. Din păcate, în țara noastră, scriitorul își oferă cu dezinvoltură serviciile nu doar „prinților la putere”, ci și nenumăraților prinți de categoria a doua, a treia sau chiar a patra.
Dar la noi sluigărnicia a mers și mai departe: pentru a exemplifica, ajunge să pomenim doar că un ministru actual, Varujan Vosganian, este vicepreședintele în exercițiu al Uniunii Scriitorilor… Vicepreședinte ales, nu impus.
Sunt convins că Nicu Ceaușescu scria și el versuri, căci era fire simțitoare. Dar lui tati al său nu i-a trecut vreodată prin cap să-l vâre în prezidiul Uniunii Scriitorilor.
