Predica orbului din naștere

În această duminică, cea de a șasea după Sfintele Paște, se citește din Evanghelia lui Ioan despre o altă minune săvârșită de Domnul nostru Iisus Hristos și anume, vindecarea unui orb din naștere.
Văzând pe acel orb, ucenicii s-au apropiat de Iisus și l-au întrebat: „Învățătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?”
Iar Domnul le-a răspuns: „Nici el nu a păcătuit, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”
Vedem deci că în acea vreme exista printre iudei o părere că oamenii sunt loviți de boală și de năpaste atunci când păcătuiesc sau chiar când părinții sau strămoșii lor au păcătuit, și ideea aceasta nu a dispărut cu desăvârșire nici în zilele noastre. De câte ori se întâmplă câte o nenorocire, iată că apar câte unii care se grăbesc să explice necazurile unor persoane sau chiar ale unei națiuni, punându-le pe seama păcatelor individuale sau colective, uitând că numai Dumnezeu cel Atotputernic cunoaște cu adevărat pricina suferințelor omenești.
Să ascultăm de poruncile Sale
În acest caz însă, ca și în multe altele, necazul acestui om a devenit un prilej ca lumea să cunoască atotputernicia lui Dumnezeu. Iisus a curățat ochii orbului cu tină și l-a trimis la fântâna Siloamului să se spele, iar când acesta s-a întors, își recăpătase deja vederea.
Fântâna Siloamului se afla în sudul Ierusalimului, la oarece distanță de locul unde se petreceau acestea. Fântâna fusese construită de regele Hezekiah cu 700 de ani în urmă și era fântâna cu apa cea mai curată din oraș; dar Iisus nu l-a trimis acolo pentru curățenia apei ci pentru ca să vadă dacă omul îl ascultă; iar acesta a ascultat. De aceea primul pas pe care trebuie să-l facem pentru a putea primi binecuvântările lui Dumnezeu, este să ascultăm de poruncile Sale.
În fața unei asemenea minuni, s-au găsit însă și dintr-aceia care să o tăgăduiască, ba mai mult să Îl învinuiască pe Iisus.
Iată că tocmai aceia ce credeau că au vederea cea mai clară și înțelepciunea cea mai mare dintre iudei, fariseii, n-au fost în stare să vadă Lumina Dumnezeiască, ci acuzând pe Iisus că păcătuiește pentru că vindecă oameni în ziua Sabatului, s-au rătăcit ei înșiși în întuneric.
„Cuvântul era Lumina adevărată care luminează pe tot omul”
Citind mai departe din Evanghelie, ne dăm seama că Domnul a făcut de fapt două minuni pentru acest om: prima când i-a vindecat ochii trupești, iar a doua când l-a întâlnit din nou și l-a întrebat dacă crede în Fiul lui Dumnezeu, la care omul a întrebat: “Dar cine este, Doamne, ca să cred în El?” Iisus I-a spus atunci: “Cel ce vorbește cu tine Acela este.”
La auzul acestor cuvinte, ochii duhovnicești ai omului s-au deschis îndată și aceasta a fost cea de a doua minune: vederea Luminii Adevărate. “Cred Doamne”, a răspunsul omul și I s-a închinat Lui.
Este de observat că Evanghelia lui Ioan este presărată cu multe referiri la Lumina cea Dumnezeiască, după cum am văzut și în capitolul 3 în cuvintele spuse de Iisus lui Nicodim, ca de altfel și în primul capitol, unde se spune: „Cuvântul era Lumina adevărată care luminează pe tot omul”.
Iubiți credincioși, Lumina care ne vine de la Iisus ne dezmiardă ochii trupești, dar totodată ne deschide ochii cei duhovnicești, aducându-ne nouă pace și tărie, precum și înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu.
Grea trebuie să fie suferința orbului din naștere, dar suferința celor ale căror suflete nu percep Lumina Dumnezeiască este și mai mare iar drumul vieții lor spre pierzanie îi duce, după cum a spus Domnul către farisei: „Dacă ați fi orbi n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră”.
Lumina ce vine de la Domnul risipește teama întunericului, ne încurajează și ne veselește zilele vieții noastre.
Luminează-ne pe noi Doamne cu poruncile tale
Totodată, Lumina Dumnezeiască ne luminează mințile și sufletele, făcându-ne mai înțelepți, mai clar văzători, mai iubitori de oameni și risipește mânia și răutatea ce își au obârșia în întuneric. De aceea, noi cântăm Domnului: „Luminează-ne pe noi Doamne cu poruncile tale”, pentru că El ne arată calea pe care să mergem, singura cale ce nu se îndreaptă către pofte și păcat, ci spre pacea și mântuirea sufletului.
Iubiți credincioși, cunoscând toate acestea, să ne înălțăm sufletele la Domnul cel milostiv și iubitor de oameni și să-L rugăm să reverse Lumina Sa cea Dumnezeiască asupra noastră, pentru a ne aduce pacea și învățătura Sa după care tânjim și să lumineze căile noastre, pentru a ne feri pe noi de toate cursele dușmanului și de toate relele și primejdiile, ca să ne bucurăm în toate zilele noastre de viața care am primit-o de la El, și ca să preamărim Sfânt Numele Lui în veci, al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
(Predica Pr. Alexandru, Ev. Ioan 9, 1-38, http://www.plasticsusa.com/ortho)