Mănăstirea Voroneț a îmbrăcat strai de sărbătoare, la sfârșitul săptămânii trecute. Pe 18 decembrie, s-a sărbătorit cel de-al doilea hram al mănăstirii, hramul Sfântului Daniil Sihastrul. La sărbătoarea Voronețului au fost prezenți și au săvârșit Sfânta Liturghie Preasfințitul Damaschin Dorneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, arhimandritul Nectarie Clinci, exarh de zonă și starețul Mănăstirii Sihăstria Putnei, împreună cu un sobor numeros de preoți și diaconi. Răspunsurile la rugăciune, dar și un buchet minunat de colinde tradiționale, specifice Bucovinei, care vestesc apropierea Sărbătorii Nașterii Domnului, au fost date de obștea de maici de la Mănăstirea Voroneț.
Slujba religioasă a fost oficiată în paraclisul Mănăstirii Voroneț, unde, din cauza pandemiei de Covid-19, a participat un grup restrâns de credincioși, oameni care au respectat măsurile sanitare impuse în această perioadă.
O clipă cât o veșnicie
Ca de fiecare dată, timpul s-a oprit pentru o clipă la Voroneț. O clipă care ai vrea să dureze o veșnicie, pentru că te încarcă sufletește, te face să te simți mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de minunile pe care ni le-a lăsat pe pământ. Aici, la Voroneț, simți prezența Sfântului Daniil Sihastrul, ctitorul spiritual al Mănăstirii Voroneț, duhovnicul voievodului ctitor Ștefan cel Mare și Sfânt. Poate în acest an, greu pentru toată lumea, am simțit mai mult ca oricând puterea rugăciunii, „taina” Voronețului, și am primit Sfânta Liturghie ca pe un dar prețios, un dar de la Părintele Daniil Sihastrul.
„Lespedea de piatră a mormântului său, căldură tainică revarsă”
Credincioșii care au participat la cel de-al doilea hram al Voronețului și-au aplecat genunchii, și-au împreunat mâinile la rugăciune, pentru a-l cinsti pe cel care a fost duhovnicul Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, Părintele Daniil Sihastrul, al cărui mormânt este la Voroneț.
„Lespedea de piatră a mormântului său, căldură tainică revarsă. De peste cinci veacuri, minunile de la mormântul Sfântului Daniil sunt numeroase, ca și în vremurile în care slujitorul lui Dumnezeu le-a săvârșit prin rugăciune. Dar cel mai mare miracol este însăși biserica Mănăstirii Voroneț care, cu voia Bunului Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, a străbătut vremurile, a înfruntat vitregiile istoriei, a reînviat și dăinuie și astăzi”, după cum susține stavrofora dr. Gabriela Platon, stareța Mănăstirii Voroneț.
Colinde, balsam pentru suflet
Un moment emoționant a fost acela în care stavrofora Irina Pântescu, proinstareța Mănăstirii Voroneț, a rostit rugăciunea „Crezul”, dându-ne tuturor putere și încredere că dacă ne rugăm Bunului Dumnezeu, vom trece mai ușor peste necazuri, dar și atunci când obștea mănăstiri a cântat, împreună cu credincioșii, „Tatăl nostru”, într-o armonie perfectă, suflet, lângă suflet, rugă înălțată spre Cer, către Tatăl, din inimi greu încercate.
Însă darul cel mai drag, balsam pentru suflet, pe care măicuțele de la Voroneț ni-l oferă an de an, înaintea sărbătorilor de iarnă, este buchetul de colinde tradiționale. Am spus de fiecare dată că glasurile ca de îngeri ale măicuțelor, colindele tradiționale românești, precum „O, ce veste minunată”, „Trei păstori”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”, „Din an, în an”, „La Viflaim, colo-n jos”, mă fac să simt și mai mult taina sărbătorilor, minunea Nașterii Domnului, mă fac să mă bucur, împreună cu întreaga comunitate de la Voroneț, și să cred cu tărie că dincolo de boli, de pandemie, există pace, liniște, armonie, tihnă, credință și iubire, elemente care unesc oamenii și îi fac mai buni
Importanța părintelui duhovnic
După ce a fost întâmpinat, la intrarea în Mănăstirea Voroneț, cu pâine și sare, Preasfințitul Damaschin Dorneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, s-a închinat, împreună cu soborul de preoți care-l însoțea, la mormântul Părintelui Daniil Sihastrul.
Sfânta Liturghie a fost oficiată în paraclisul mănăstirii, iar, la final, Preasfințitul Damaschin Dorneanul a ținut un cuvânt de învățătură. Acesta a amintit că de sute de ani, Sf. Cuvios Daniil Sihastrul „ocrotește, păzește și îndrumă”.
„În memoria noastră, Sf. Cuvios Daniil Sihastrul a rămas nu ca sihastru, în primul rând, nu ca rugător, în primul rând, deși s-a rugat mult, a postit mult, nu ca nevoitor, în primul rând, ci ca părinte. Ce scrie pe piatra lui de mormânt? Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil. Și așa l-a simțit nu doar obștea de la Voroneț, nu doar ucenicii, fie cei de la Putna, fie cei de la Laura, fie cei din Voroneț, așa l-a simțit și Sf. Voievod Ștefan cel Mare. Noi nu-l putem despărți pe Sf. Voievod Ștefan cel Mare de Sf. Cuvios Daniil Sihastrul”, a spus Preasfințitul Damaschin, explicând cât de important este rolul duhovnicului, al părintelui cu care să stăm de vorbă, cu care să ne consultăm, în fața căruia să ne descărcăm sufletul, de la care să primim binecuvântare.
În ziua de azi există suficiente canale de comunicare, astfel că putem să luăm binecuvântare de la duhovnic cu mai multă ușurință, „pentru ca toate lucrările noastre să fie cu pecetea lui Dumnezeu. Și veți vedea atunci puterea binecuvântării pe care Dumnezeu o dă prin părinte. Asta-i taina Ortodoxiei. (…) Asta aș dori să învățăm cu toții de la Părintele Cuvios Daniil Sihastrul, că avem nevoie de părinți duhovnici, și atâta timp cât îi avem, să-i prețuim, să-i cinstim, să-i cercetăm, să ne rugăm pentru ei. Și când nu avem părinți, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne scoată în cale părinți duhovnicești”. Preasfințitul Damaschin Dorneanul a mulțumit stavroforei dr. Gabriela Platon, stareța mănăstirii, și stavroforei Irina Pântescu, proinstareța mănăstirii, pentru invitația de a sluji la sărbătoarea celui de-al doilea hram al Mănăstirii Voroneț, amintind, în același timp, și de ÎPS Pimen (plecat la Ceruri în luna mai a acestui an), care venea des și slujea la Mănăstire Voroneț, și o făcea cu tot dragul, și cu toată dragostea și considerația pentru obștea de maici de aici.
