Prea mult spectacol?

Am urmărit în ultimele două săptămâni două competiții de nivel maxim în două sporturi cât se poate de diferite unul de celălalt: Campionatul Mondial de Handbal și Open-ul de tenis de la Melbourne. Unul, sport de echipă, celălalt, individual. Drumul spre finală și mai ales meciurile din fazele superioare, cam de la sferturi de finală încolo la tenis, iar la handbal de la întâlnirile directe dintre pretendentele la titlu au fost în imensa majoritate și tensionate, și spectaculoase. Ideea aia că trebuie recurs la orice mijloace pentru a câștiga cred că nu mai e de multă vreme valabilă, marii performeri de astăzi în sport în general, nu doar în cele la care fac trimitere astăzi, ajungând la trofee în urma unor veritabile demonstrații de măiestrie. Este și explicația pentru tribunele arhipline, indiferent de ziua și de ora la care se dispută partidele. De exemplu, în Australia au fost meciuri care s-au terminat și pe la ora 2 noaptea, iar în tribune zău că nu se dormea. Am constatat cu acest prilej că s-a creat o mare diferență între evoluția tenisului la masculin și la feminin: dacă la băieți, cei 3 sau 4 mari continuă să facă legea, dovadă finala jucată între cei doi coloși, Nole și Rafa, la feminin totul este perfect imprevizibil, de la primul tur până la finală. Poate de aceea cred că Simona poate reveni pe primul loc, ba încă și foarte curând. Cât privește handbalul, lucrurile par mai degrabă ficțiune sau desen animat: viteza este pur și simplu uluitoare, execuțiile tehnice par lucrate de calculator, nu de om, iar imaginația în joc depășește chiar… imaginația! Peste toate, o dăruire în joc care te face să reconsideri vorbe oarecum uitate la noi, precum abnegație, devotament, dragoste de culorile steagului patriei. Am văzut jucători făcând realmente vrăji cu mingea, dar dintre toate nebuniile de acolo, parcă tot golul cu care Franța a câștigat bronzul a fost cel mai al naibii lucru din tot campionatul, încât a fost nevoie de VAR pentru a constata că mingea a intrat în ațe când cronometrul oficial arăta 59 de minute și 59 de secunde! Uneori, zău că mi se pare că e greu de suportat atât de mult spectacol.