După cum este obiceiul, Biserica dreptmăritoare a rânduit ca după unele mari sărbători ale Mântuitorului sau ale Maicii Domnului, în ziua care urmează praznicului Bobotezei, să fie cinstit personajul secundar al marii sărbători.
Astfel, în ziua de după Botezul Domnului facem prăznuire de Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, cel mai mare dintre profeți, glasul care strigă în pustie „gătiți calea Domnului”, turtureaua pustiei care a binevestit primăvara harului, făclia Luminii dumnezeiești, răsăritul ce a vestit pe Soarele Dreptății, ca un înger pământesc și om ceresc, care stă la granița dintre cer și pământ și unește Vechiul și Noul Testament.
Trimis de Dumnezeu în deșert să anunțe vestea cea bună a venirii lui Mesia Hristosul, și să pregătească calea lui Iisus, Ioan își împlinește misiunea botezând pe Iisus în apele Iordanului. De acum strălucirea lui urma să scadă, iar a Mântuitorului să crească.
Totuși, chiar după venirea Harului și moartea lui ca martir, Ioan Botezătorul continuă să fie pentru creștini, în sens duhovnicesc, Înainte-Mergătorul Domnului. Model de înfrânare, de pocăință, de curățire de patimi prin asceză și rugăciune, inițiator al vieții monastice și a celei pustnicești, Ioan nu va înceta niciodată să fie cel care gătește calea ce duce la Hristos.
