Pozitivismul – optimism nesăbuit sau arta recunoașterii limitelor ?

Când plecăm la drum, fie într-o afacere la care am visat demult fie într-un urcuș de orice fel pentru care știm că va trebui să aruncăm în joc mai toată energia și forța noastră de ajunge învingători la piscul mult dorit sunt sigură că mulți dintre noi ne-am întrebat dacă e mai bine să îmbrățișăm o atitudine 100% optimistă sau e mai bine să ne facem bagajele și calculele cu realism și ritm ponderat. Desigur, am fi pozitivi în ambele cazuri, dar oare care variantă duce mai sigur spre succes?Conform DEX, OPTIMISMUL este o atitudine sau concepție a unui om care privește încrezător viața și viitorul pe când REALISMUL este o înțelegere clară a condițiilor de desfășurare a unei activități – atitudinea celui care are simțul realității sau simț practic.Scormonesc acum, pentru voi, dragii mei cititori, prin filele experienței mele de viață de până acum și vă mărturisesc că am deslușit că există doua tipuri de optimiști – cei care cred cu tărie că absolut orice lucru este realizabil dacă perseverezi și nu te lași doborât de obstacole și alții care văd realitatea în alte culori decât cele normale, „nebunii” frumoși ai acestei lumi.
Care credeți că ar putea avea mai mult succes într-o afacere ?
Ei bine, într-un business trebuie să fii VIZIONAR, să crezi că te poți autodepăși, iar limitele știute de tine că sunt puse ințilal la un anumit nivel au mereu capacități uriașe de a face salturi considerabile… în sus, desigur ! Trebuie să fii un izvor nesecat de IDEI care la început pot părea nebunești. Tocmai aceste idei sunt motorul care construiește viitoarele proiecte.Unii ar putea spune că pentru a face o afacere să crească și să fie durabilă n-ar fi nevoie de optimism prea mult, dar atunci care ar fi șansele de promovare pentru ideile în care nu credem cu toate resursele ființei noastre ? Foarte mici, căci fără entuziasm este greu să vindem chiar și idei geniale.Revenind la clasificarea mea cu privire la cele două tipuri de optimiști am observat că cea de-a doua categorie, a „visătorilor” care văd lumea parcă prin ocheane distorsionate presupun un risc mai mare cu cât persoana respectivă joacă un rol mai mare în procesul decizional. Refuzul de a vedea realitatea așa cum este poate periclita substanțial businessul. În acest context este foarte important rolul managerului care își cunoaște membrii echipei și veghează mereu la echilibrarea resurselor astfel încât să obțină un rezultat pe care se poate baza. Și ca să fiu sinceră cred că în orice afacere, în orice organizație, întreprindere sau structură socială e nevoie și de optimiști și de realiști dar și de pesimiști ! Toți împreună echilibrează potențialul de dezvoltare, pot ține mai departe pericolele și pot face față cu brio concurenței segmentului de piață.În general target-urile pe care și le fixează o organizație trebuie să aibă o ușoară tentă optimistă, dar modul în care își propune să le realizeze necesită o profundă notă realistă.
Haideți să vedem cum sunt realiștii și cât de mare nevoie avem și de recunoașterea limitelor noastre, ca oameni !
Cu toții avem aspirații mai mari sau mai mici – de la a cumpăra o bicicletă nouă până la ajunge CEO într-o mare companie și cu toții credem că într-un fel sau altul acestea se vor realiza. Ne dorim unele lucruri cu așa mare convingere încât uităm că nu suntem zei și că puterile noastre sunt înfiorător de limitate.Realiștii timpurilor noastre, care văd și știu cât mai multe despre cum sunt vremurile sunt conștienți că vor îmbrățișa succesul doar dacă își vor însuși aceste lecții :
– E bine să cerem ajutor atunci când suntem în impas ! Nu e o rușine, din contră e un moment de recunoaștere a limitelor și de dorință simultană de a nu opri realizarea în care credem. Trebuie doar să căutăm oameni cu experiență care să ne salveze de la pierderea de timp prețios și care ne pot ușura povara. De ce să abandonăm urcușul spre vârful muntelui doar pentru că rucsacul e prea greu ?
– Cei realiști mai știu că prea multe idei și dorințe exprimate în același timp conduc repede spre dezamăgire și nefericire. Prioritățile sunt importante și lăcomia nu e bună! Mai bine mai puțin și de calitate decât multe acțiuni demarate cu optimism nesăbuit și niciuna finalizată până la capăt …
– Să avem mereu mintea deschisă și să avem mereu un plan de rezervă! ( în acest articol găsiți mai în detaliu aspecte despre folositorul plan B) Trebuie mereu să ne adaptăm la schimbări, să le acceptăm și să mergem înainte. Chiar și renunțarea poate fi înțeleaptă uneori când e vizibil că mai degrabă ne irosim energia într-un anumit proiect decât să aducă dezvoltare și creștere.
– Să trăim în prezent, nu în trecut, căci nu-l mai putem schimba, și nici în viitor pentru că este imprevizibil așa cum inteligent a sintetizat odată Tolstoi „Prezentul este acel moment din afara timpului care unește trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la conștiință pentru ca momentul să devină real. Trecutul și viitorul sunt însă iluzii.”
– E important să ne fixăm scopuri rezonabile! Cu toții am vrea să cucerim Everestul dar evident nu toți vom ajunge la această performanță, fără să însemne că ce am reușit noi să realizăm nu este important și lăudabil.
– Să nu fim prea orgolioși și să ne recunoaștem limitele. Acestea se pot accepta dacă avem încredere în noi și menținem un control viu, continuu al mândriei. Fiecare om are potențialul său propriu pe care mai întâi e bine să și-l descopere înainte de a se arunca spre a-l folosi.
– Realiștii au înteles că nefericirea provine din imposibilitatea de a-ți înfrâna mândria dar și din supraestimarea capacităților proprii. Dar mai are o rădacină ! Ghiciți ?…ei bine, nefericirea ne dă târcoale și atunci când ne confruntăm cu lipsa aprecierii calităților noastre și cu meteahna de a nu ne putea pune în lumină potențialul. În ambele cazuri nu vom ști cu adevărat ce să facem cu viața noastră și vom pluti ca o ambarcațiune în derivă de la siguranța țărmului până la înșelătoarele limanuri de aiurea. Calea de mijloc este cheia succesului de această dată.
Optimist sau realist tot timpul ?
Recunoaștem cu toții că viața noastră nu e plană, că ne confruntăm permanent cu urcușuri și coborâșuri de tot felul și pe toate planurile. Probabil nu vom fi optimiști sau realiști tot timpul, și poate nici chiar pe perioade foarte lungi, compacte de timp. Dar să încercăm să rămânem pozitivi și poate să „fentăm” puțin cu atitudinea noastră provocările la care suntem supuși.
Perioada de recesiune economică (fie ea și personală nu numai națională!) s-o traversăm cu optimismul care ne salvează din a aluneca spre dezamăgire totală, iar vremurile noastre însorite și bune să le traversăm cu realismul și înțelepciunea celor care știu să-și dozeze eforturile, resursele, poate chiar și aspirațiile pentru orice fel de timpuri.
Ruxandra David
Despresucces.ro