Conceptul „poziții de viață” a fost introdus de teoria numită Analiză Tranzacțională. El se referă la atitudinile pe care le adoptă oamenii față de viață în general și față de ceilalți oameni. Pe scurt ele sunt:
Eu sunt OK – tu ești OK.
Eu sunt OK – tu nu ești OK.
Eu nu sunt OK – tu ești OK.
Eu nu sunt OK – tu nu ești OK.
Aplicațiile lor sunt multiple: în management, în training, în coaching, de fapt în orice proces de comunicare.
În orice moment din viață sau în orice relație de comunicare suntem într-una din aceste poziții. Inclusiv în perioada de după naștere când apar multe modificări în viața proaspetei mămici. Atitudinea acesteia se poate schimba față de atitudinea anterioară față de partener, părinți, socri, medic, etc. Ca urmare, pot apărea poziții de viață din oricare categorie:
Eu sunt OK – tu nu ești OK.
Dacă simți că doar tu ca mamă știi ce e cel mai bine pentru copil, știi cum să te comporți cu el și ce să faci în orice situație, dar ceilalți nu știu mai deloc, atunci ești în această poziție de viață.
Poți gândi așa de la început, afirmând fraze de genul:
Doar mama știe când îi e foame copilului.
Doar mama poate să îl liniștească.
Doar eu simt când s-a săturat.
sau poți ajunge să faci o astfel de generalizări în urma unor situații singulare:
Doar eu știu să-i pun bine pampersul, când l-ai pus tu data trecută s-a udat tot.
Doar eu știu să îi fac baie, la tine a plâns.
Doar eu știu să-l îmbrac, tu l-ai chinuit când l-ai scos afară.
Iar o asemenea poziție de viață duce la conflicte cu ceilalți și în final la hotărârea lor de a nu mai face nimic pentru a te ajuta fiindcă nu primesc nici o apreciere în schimb și greșelile lor sunt criticate și nu abordate constructiv. Riscul pentru tine e să te trezești la un moment dat că ești foarte obosită și frustrată fiindcă le faci pe toate singură … cel mai bine.
Așa că atunci când ceilalți nu fac lucrurile așa cum ți le-ai dorit tu, acordă-le asistență, spune-le în avans cum anume vrei tu să acționeze și întreabă-i cum poți tu să îi ajuți.
Eu nu sunt OK – tu ești OK.
Dacă ești în această poziție de viață e posibil să nu ai încredere în tine, să îți fie teamă că ai putea să greșești și să preferi să îi lași pe ceilalți să facă anumite lucruri: să o chemi pe mama sau pe soacră să îi facă baie copilului, să îi ceri soțului să îi taie unghiile sau să îl țină în brațe la vaccin, etc.
Dacă identifici la tine gânduri de genul:
Eu nu sunt în stare …
Îmi e frică să … / să nu …
Dacă greșesc când …?
Dacă vei continua să rămâi în această poziție riscul este de a deveni dependentă de ceilalți și de a nu te dezvolta.
Încearcă să apelezi la ajutorul celorlalți doar pentru a te asista în timp ce faci tu singură acele lucruri de care nu ești sigură. Poate nu te simți confortabil să îi faci baie copilului când ești singură acasă, dar poți să îi faci baie în timp ce soțul sau mama te asistă (dar nu o face în locul tău). Cel puțin știi că e acolo în caz că ai nevoie și așa îți formezi și tu noile abilități și încrederea în ele.
Eu nu sunt OK – tu nu ești OK.
Dacă ești în această poziție de viață te simți oarecum fără speranță. Consideri că nici tu nu te pricepi, dar nici soțul, de exemplu. Atunci sunteți imobilizați amândoi și nu mai faceți nimic. Starea pe care o trăiești este de neajutorare și neîncredere în tine, în ceilalți, în viitor.
Riscul de a fi într-o asemenea poziție de viață e că duce foarte ușor la depresie. Nu vezi nicăieri o soluție, nici la tine, nici la ceilalți. Iar această atitudine te afundă și mai mult în gânduri negative.
Așa că adu-ți aminte când ai mai fost într-o astfel de stare față de lucruri care îți erau complet străine. Poate când ai început un job nou, sau un proiect nou, când te-ai mutat în alt oraș sau când ai plecat singură în străinătate. Adu-ți aminte cum te-ai descurcat atunci și dă-ți seama că ești în stare să o faci din nou, acum este doar o situație nouă la care te vei adapta și căreia îi vei face față cu succes. Cheamă-i pe ceilalți în ajutor să îți arate ce și cum să faci. Așa cum au reușit și celelalte mămici, vei reuși și tu!
Eu sunt OK – tu ești OK.
E poziția de viață cea mai sănătoasă. Te accepți așa cum ești, chiar dacă nu le știi pe toate, chiar dacă poți face erori, știi că ești capabilă să înveți să că vei avea succes. Ai aceeași atitudine și față de ceilalți. Ai gânduri precum:
Voi reuși să pun copilul în portbebe și vei reuși și tu.
Pot să îi fac apa potrivit de caldă la baie și poți și tu.
Pot să învăț cum să îi curăț nasul cu noul aparat și poți să înveți și tu.
De obicei, în cursul unei zile trecem prin toate aceste poziții de viață în funcție de situațiile pe care le trăim și de oamenii cu care interacționăm. Firește ideal este să ajungem cât mai des la o atitudine internă și la o exprimare externă de tipul eu sunt OK- tu ești OK, dezvoltându-ne în continuare și ajutându-i și pe ceilalți să o facă. Însă pentru acest lucru, primul pas este să identificăm situațiile când suntem în celelalte poziții de viață. Așa că fii atentă la ceea ce gândești și ceea ce spui și identifică tiparul gândurilor tale. Apoi dă-ți voie să crezi că și tu ești OK și ceilalți sunt OK și crezând asta vă ajutați unul pe altul să vă dezvoltați în continuare!
