Având în vedere că se tot îndesesc mămicile cu vârste cât genunchiul broaștei, de 12-13-14 ani, și mai luând în considerare și vorba aia bătrânească despre așchia care nu sare departe de trunchi, rezultă că, în curând, în modul cel mai logic, populația țării noastre se va mândri cu primele bunicuțe puțin sărite peste două decenii de viață. Vom vedea astfel niște tinere, superbe sau mai puțin, numărând 24-25 de ani, cu câte un micuț gângurind frenetic în landou, iar noi, bărbați cu mult pișicherism în purtare, vom constata cu voce tare:
-Frumos mititelul, dar nu-i de mirare, la o așa mamă arătoasă!
-Pardon, domnule, măsurați-vă cuvintele! Nu sunt mama lui, ci bunica!
Ori, mai dihai:
-Mă acesta, doar faptul că sunt străbunică mă împiedică să-ți zic vreo două ca la mine-n cartier!
Populația noastră întinerește, așadar. Vom avea cele mai tinere bunici, străbunici și răs-străbunici din lume. Va fi o reală plăcere, pentru orice tânăr cu bună creștere, să le ajute să treacă strada sau să-și care sacoșele pe care le-au umplut în piață, ca să nu-și boțească minijupa. Deși, va avea cine să le sprijine bătrânețile. Nepoțeii, grijulii și plini de dragoste recunoscătoare, își vor aștepta bunicuțele în miez de noapte, când ele vor ieși, eventual împreună cu mămicuțele, cam pe șapte cărări, din discoteci și din pub-uri.
-Măi Dănuț, dar de ce nu ți-a venit mama ori bunica la ședință?
-Au avut treabă până peste cap, doamna învățătoare, că au fost în schimbul trei la discotecă.
Desigur, putem avea și o altă curiozitate legitimă: cea privitoare la poveștile pe care fragedele bunici de 25 de ani le vor spune nepoțeilor, fiindcă bunicuțe fără povești incluse, mai rar. Una dintre aceste povești ar putea începe cam așa:
-Ehei, dragii bunicii, când am făcut eu pentru prima oară trotuarul…
