De Ziua Femeii (care precede în tradiția populară românească ziua morții simbolice a Babei Dochia, zi care marchează totodată începutul ciclului zilelor Moșilor, sărbătoarea Mucenicilor, denumită și Ziua Bărbatului, pentru că există obiceiul închinării celor 40 de pahare întru cinstirea tot atât de numeroșilor Sfinți Mucenici) la restaurantul „La Mișu” (local neaoș, dar cu o extensie lămuritoare anglo-saxonă, „Steak house”, pentru că, așa cum spunea anul trecut la deschidere jupânul casei, Mihai Ungurașu, la care ce-i în gușă-i și-n căpușă, are ca specialitate culinară o friptură care se topește în gură, nu o „potloagă” bătucită) s-a lansat (fără surle și trâmbițe, dar suficient de sonor ca să fie percepută de cei interesați și de clientela localului, care petrecea cu muzică și dans) într-un format „livre de poche” (carte de buzunar) ediția suceveană a „Poveștii poveștilor” lui Ion Creangă, ilustrată de penița acidă a graficianului Mihai Pânzaru – PIM și prefațată (și finanțată) de Mihai Ungurașu. O ediție de lux tipărită pe hârtie de calitate, cu 52 de ilustrații color, a celebrei povești pe care șugubățul humuleștean a scris-o cu 130 de ani în urmă (1877).
Ideea (re)editării acestei povești, „clocită” încă din toamna trecută la un taifas a trio-ului Mihai Ungurașu – Mihai Pânzaru-PIM și Ion Drăgușanul (care este redactor de carte), a prins contur și s-a înfăptuit acum și, așa cum se spune că „niciodată nu-i prea târziu”, a succedat ediției trilingve (română-franceză-germană), care a apărut, la sfârșitul lunii ianuarie a.c., la Editura Humanitas, o carte-eveniment lansată la Librăria „Cărturești” odată cu vernisajul expoziției artistului plastic Ioan Iacob, ilustratorul lucrării.
Povestea (despre care Gabriel Liiceanu spunea că „Boccacio însuși ar fi pălit de invidie dacă ar fi putut să citească această capodoperă a erotismului comic”) era cunoscută în vremea lui Creangă întrucât, așa cum relatează Mihai Ungurașu în scurta prefață intitulată „, văzută de…Mișu”, acesta „o presura în auzul de la , râzând, de fapt, de lumea lor, dar cu râsul sănătos și neiertător al satului românesc”.
Așa că, fără să țină seama de „sclifoselile contemporane” (aluzie la domnii și la cucoanele din „lumea bună” de astăzi, care abia așteaptă un moment să savureze bancuri porcoase și să se bâțâie pe muzică de manele), trio-ul cu pricina a lansat cărticica într-un moment de veselie și relaxare, așteptând reacția publicului. Reacție favorabilă și lipsită de inhibiții, mai ales că PIM a reușit să realizeze „filmul” poveștii printr-o înșiruire de cadre grafice, prin care poate evita dibaci eventualele acuzații de pornografie. „Mereu prea pudici – scrie în textul introductiv Mihai Ungurașu, la care PIM a mărturisit că a regăsit spiritul humuleștean pe care l-a aflat și la regretatul actor Ștefan Ciubotărașu, pe care a avut prilejul, în anii de junețe, să-l audă lecturând public „Povestea poveștilor – în prefăcătoria noastră tradițională, trecând sub tăcere firescul care, de regulă, ne preocupă, ne tot prefacem că ignorăm și că uităm pagini savuroase din folclorul românesc, așa numitele , povestiri , pe care doar Ion Creangă le-a privit cu interes, drept creații poznașe ale unui popor care își trăia viața și veșnicia din plin, un popor care nu trebuie privit și receptat doar ca un popor de sfinți, care gândea/gândește și născocea/născocește numai capodopere mitologice”. Și-apoi, mai pe scurt, Mișu dixit: „Avem voie să grăim, n-avem voie să jignim!”. Dacă socotim și faptul că toți cei care au achiziționat cartea s-au ales, „din partea casei”, cu portretul creionat pe loc de PIM pe pagina de gardă, se poate spune că micuța carte de buzunar este o bijuterie (ce-i drept, mai deocheată) de colecție.
