„O ce veste minunată
În Betleem ni s-arată,
Că a născut prunc
Prunc din Duhul Sfânt
Fecioara curată.”
„Că la Betleem Maria
Săvârșind călătoria,
În sărac lăcaș
Lâng’acel oraș
A născut pe Mesia.”
„Pe fiul cel din vecie
Ce l-a trimis Tatăl mie,
Să se nască și să crească,
Să ne mântuiască.”
În vremea Imperiului Roman condus de împăratul Cezar Augustus, și a Israelului guvernat de regele Irod, în Nazareth trăia un tâmplar pe nume Iosif și o tânără virgină Maria, care avea să-i devină mai târziu soție. Maria îi povesti într-o zi lui Josif că a fost vizitată de un înger ce i-a spus că ea este cea aleasă să dea naștere Fiului lui Dumnezeu, pe care avea să-l numească Iisus.
A născut pe fiul lui Dumnezeu în ieslea oilor Într-o zi împăratul a trimis înștiințare ca toți oamenii să se reîntoarcă în orașul natal pentru a fi înregistrați pentru o nouă taxă. Deși Maria era însărcinată și stătea să nască, a părăsit împreună cu Iosif Nazareth și s-au îndreptat spre orașul Bethlehem. Călătoria a durat multe zile și se puteau odihni doar noaptea.
Când au ajuns în Bethlehem era deja noapte, iar hanurile erau ocupate de călători veniți din toate colțurile țării, pentru înregistrare. Unul dintre hangii însă, văzând că Maria stătea să nască i-a sfătuit să înnopteze în una din cavernele săpate în dealurile din apropiere, în care ciobanii poposeau cu vacile și oile. Iosif și Maria au plecat spre acele dealuri și au găsit o iesle într-una din aceste caverne.
Josif a curățat-o și a întins pat din fân proaspăt, iar dintr-o troacă curățată și umplută cu fân a făcut un pătuț. Noaptea următoare Maria a născut un fiu pe care l-a numit Iisus, așa cum îi spusese îngerul.
În noaptea în care s-a născut Iisus, o stea mare a apărut deasupra Bethlehemului, vizibilă de la depărtare. Ciobanii ce se îngrijeau de turmele de oi în câmp s-au speriat și au vrut să o ia la fugă când un înger le-a apărut deodată în fața ochilor. Dar acesta le-a spus: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle”.
Trei Crai de la Răsărit
Și deodată cerul s-a umplut de îngeri lăudând pe Dumnezeu și zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.” După plecarea îngerilor, ciobanii s-au îndreptat spre Bethlehem și l-au găsit pe pruncul Iisus căruia i s-au închinat.
La răsărit de Ierusalim trăiau trei regi (crai): Caspar – regele Tarsusului, Melchior – liderul Arabiei și Balthazar – regele Etiopiei, iar când fiecare a văzut steaua strălucitoare deasupra Bethlehemului a plecat spre ea. Oamenii cred că cei trei Crai de la Răsărit au călătorit 12 zile după nașterea lui Iisus, călăuziți de steaua strălucitoare, și au ajuns în Bethlehem în cea de a 12-a noapte, cunoscută și sub numele de Epifania. Aflându-l pe Iisus în iesle, cei trei Crai i s-au închinat și i-au pus în față daruri: aur, tămâie și mir. După o noapte petrecută în cavernă s-au reîntors în propria țară să dea de veste de nașterea Mântuitorului.
Astăzi familii din toata lumea sărbătoresc nașterea lui Iisus Hristos pe 25 Decembrie, dar în multe țări sărbătoarea începe înainte de ziua de Crăciun și se încheie abia în cea de a 12-a noapte. (www.parinti.com)
